Eu nu exist

Dragul Meu... Încă aud pulsația sângelui în vene . Nu am murit .Sunt vie , sunt conștientă ca rănile se aprofundează în interiorul inimii mele . Te-am urat în fiecare clipa în care acordai mai multă dragostea străinilor decât mie cea care avea nevoie de tine ca de apa. Te-am urat  în fiecare secundă în care tu îmi întorceai spatele când aveam cea mai mare nevoie de tine . Vroiam sa îmi fii alături , sa mă consolezi de blestemele aruncate asupra mea . Speram ca tu sa fii cel ce mă poate trezi din somnul blestemat  în care m-a aruncat dezamăgirea . Ajungeam sa te venerez  în speranța ca tu o sa îmi fii salvarea din mâinile ucigașe ale suferinței . Mi-am pus toata încrederea în mâinile unui străin . Nu m-am chinuit sa te cunosc , simțeam ca tu ...

In intunericul serii Umbrele ma cuprindeau Ma scufundau in negrul marii Odata cu oamenii ce mureau . Ma lasau fara aer Si simteam ca mor Dar stiam ca nu pot Caci mai aveam un singur dor. Aveam dorul serii Care adesea venea Aveam dorul marii Care ma invelea Aveam dorul strazii Pe care am crescut Aveam dorul soarelui Pe care l-am vazut Aveam dorul scenei Pe care am jucat Aveam dor de duca Si de sfarsit amar....

Dragul Meu , Oh!..Mi-a făcut plăcere sa vad cum te zbați sub ochii mei , sa vad cum suferi și cum cerșești iubire . Te-am văzut învins , te-am văzut în starea cea mai detestabilă și am văzut cat de hidos poți fi  , dar chiar și asa numai pot simți nimic .Nu îmi mai aud bătăile inimii , nu îmi mai simt pulsul sângelui  și numai vad nimic altceva decât umbre care își întorc privirea înveninata spre o persoana secătuită de sentimente. Ti-am văzut slăbiciunile , ți-am văzut privirea pierdută și m-am bucurat deoarece cunoașteam acea privire .Era acea privirea care datea de gol un corp pustiit . Era acea privire pe care tu o urai atît de mult . Ai devenit ceea ce urai .  Am suferit prea mult . Am simțit ...

M-au lăsat muzele inspiraţiei . Au plecat cu inorogii lor cu tot pe tărîmul cailor verzi . Nu am mai scris de mult . De fiecare data cînd încerc sa scriu termin cu o migrena si cu o stare nasoala de irascibilitate . Gandurile nu vor sa se aseze la locul lor . Simt ca am trecut printr-o tornada si efectele ei sunt permanente . Tot ceea ce vreau sa exprim , sa scriu , sa spun , sa simt mi se pare atat nesemnificativ . Poate din cauza ca vreau sa mă depăşesc pe mine însumi . Mi-am impus anumite asteptari pe care de data asta nu le pot indeplini si deaceea totul ia o intorsatura grava . Refuz sa cred ca am ajuns la o limita și ca ar trebui sa mă opresc acolo . Nu vreau sa am o graniţă pe care nu o pot călca . Trebuie sa descopăr necunoscutul de dincolo de limite . Trebuie sa imi clarific gandurile prin descoperirea unor alte realitati . . Risc sa mă pierd în procesul de autodepășire . Prefer sa mă pierd încercând decât sa stau protejata într-o realitate bi...

Am uitat demult de cer . Uitam chiar daca e in jurul nostru in fiecare zi . Privim doar in gol fara sa acordam vre-o importanta , privim doar pentru a privi  de parca suntem obligati  . Mi-am pierdut spiritul visator , l-am lasat in urma  cu anii copilariei . Am cam lasat in urma totul dar e un moment cand amintirile se intorc fulgerator .  Mi-am amintit ca exista mai mult decat o fatada rece pe care o privim in fiecare zi , mi-am amintit de descoperirile uriase pe care le facea imaginatia dincolo de cerul de seara . Mi-am amintit de acele ganduri tampite care ma faceau fericita , care ma provocau la un joc al infinitului. E ceva neobisnuit sa faci un pas si sa realizezi ca te-ai schimbat , sa incepi sa mergi si sa realizezi ca ai inceput sa descoperi lumea , sa alergi si sa descoperi ca grabesti timpul .  Momentan e seara . S-a intunecat rapid , prea rapid incat sa realizez  . Am uitat sa mai privesc in sus si sa cercetez lumea de dincolo de stele ....

Dragul meu.. Revin la " Dragul meu..". Nu te pot alunga încă din sufletul meu , încă mai am nevoie de tine . Am nevoie de tine pentru a mă cunoaște în totalitate. Sunt îngrădită ca o pasăre într-o colivie.O pasăre sălbatică care a fost prinsă și pusă într-o cușca de fier departe de liberul cerului , departe de iubirea după care rîvnește . Mă simt uscată , mă simt singura și mă simt falsă .Simt ca zîmbetele , fericirea pe care o arăt în fiecare zi sunt minciuni , simt ca persoana care am devenit nu mă reprezintă.. De ce?...   Urăsc să fiu falsă , urăsc falsitatea și totuşi simt cum aproximativ toată lumea e falsă , inclusiv TU . Te-am acceptat fals , te-am acceptat asa cu erai tu .Nu erai perfect , nu aveam nevoie de perfecţiune. Aveam nevoie de ceva ce putea să mă schimbe . M-ai schimbat , dar nu în persoana după care rîvneam . Mă pierd în gînduri mult prea des , visez tot timpul si oboseala mă lasă fără grai . Oboseala provocata de tristețe , de tot ceea ce este în s...

  Fuga , refugiul într-un colt al mintii care nu este împărțit decît cu cei asemeni ție produce căderea într-o prăpastie.Ura pe care o simți  și care te mistuie te împinge la acte necugetate care le regreți pentru tot restul vieții .Momentul in care realizezi motivul și realizezi ca ai devenit dependent de o suferința continua  devine un moment divin , un moment memorabil ce marchează existenta , care poate influenţa generațiile viitoare . -Sunetele erau atît de mute , culorile atît de reci , gustul amar și mirosul morții ma izbea in fata . Somnul îmi era furat , era ca și cum cineva mi-a închis conștiința într-o cutie și a aruncat cheia .Depresia punea stăpînire pe mine . Din acea stare de bine și de fericire ajungeam într-o stare mizerabila care nu-mi dădea pace . M-am drogat . Am fost dependent/a de marijuana , dar nu mi-am pierdut speranța ! Ne lipsește voința . Nu ne putem impune anumite limite ceea ce ne împinge la  un chin etern al sufletulu...