Scriu pe manuscrise vechi mărturii, secate de adevăr şi îmbibate cu laşitatea strămoşilor care au lăsat moştenire un altar al morţii, obligându-ne să ne urmăm soarta. Firele roşii sângerii ale destinului se agaţă în paşii încurcaţi şi ameţiţi ai celui ce calcă pe trupuri inerte. Confuz, striveşte istoria cadavrelor, şi cu paşii lui - de parcă în căutarea sa îşi prezintă ultimul dans neîndemânatic - se îndtreaptă spre momentul în care şi el asemeni altora să se alăture celor a căror poveste şi-a spus cuvântul. Caută şi nu găseşte sicriu pentru cunoaştere, căci ea învie, cu puterea ei, şi strămoşi şi laşitate şi destin şi fire încurcate şi cadavre şi istorie
Scrieri din adolescență