Eu nu exist

Mătur străzile în lung și-n lat, cu paşii mici ce-i târșâi cu lene pe ciment. Mătur de pe stradă voci, și le arunc peste gard în curţile oamenilor. Poate doar așa, nu se vor mai simţi triste și singure. Oamenii au plecat. Casele devin părăsite. vezi câte un aragaz aruncat în curte Poate, doar poate Și-or coace găinile O viață..

Let's be old fashioned at least once a week. De ce nu? De ce sa nu fim romantic inraiti? De ce sa nu ramanem fara rasuflare caci asa ma simt de fiecare data cand ascult  o melodie de genul asta : Ma simt perfect , ma simt romantica , ma simt ca si cum as sta o vesnicie intr-o cafenea pe vreme de ploaie cu o ceasca de ceai in mana cu un fundal  muzical de genul.  Ma simt perfect pentru o vreme de toamna . I want to be a part from a '50s musical. Vreau o perioada de aur , vreau fericire absoluta si perfectiune dar la sfarsitul zilei te intrebi : "Nu asta vor toti?" La revedere ! Ma intorc...

Hai sa ne ingropam in toamna si sa ne tinem de maini sub frunze arse de soare . Hai sa ne intoxicam cu miros de frunze arse pe un pamant prea rigid ca sa ne mai spuna ce il doare. Hai sa radem de jocul cearsafurilor in bataia vantului rece tomnatic. Hai sa incercam iar sa ne amintim cum era pe cand eram copii si stateam la umbra unui nuc ce intra lent intr-o stare de hibernare. Hai sa  fim imaturi si sa ne batem cu frunze moarte lasand pamantul rece. Hai sa plangem  ca numai ploua cu tunete si fulgere si ca trebuie sa ascultam o noapte taciturna. Hai sa ne petrecem serile la umbra unor pruni goliti de mainile gospodarilor. Hai sa prindem greierii pana nu ingheata pentru a ne tine companie . Hai sa descoperim peisaje noi . Hai sa mangaiem si sa consolam petalele crinilor uscati. Hai sa fim irationali stand noapte si cautand ceva pe un cer intunecat. Hai sa ne imbolnavim....sau mai bine hai sa nu! Hai sa citim carti vechi pe o iarba uscata panditi de un soare din ce in ce mai pa...

E noapte iar ... O noapte uscata si torida ca toate celelalte de pana acum . E o atmosfera fara vant . Imi displace o noapte fara adieri racoroase .  Pamantul e insetat si fantana e seaca . Mi-e inca in fire sa arunc cu pietre in fantana si sa aud un clipocit atat de cunoscut mie si totusi astazi piatra s-a izbit doar de un ecou uscat , parca tipand dupa apa .  "-Apa!" Vant , apa , pietre , fantana  si galeata albastra ...  Intotdeauna revin la galeata albastra care statea in mijlocul holului cu un singur bec ars , intotdeauna asediat de insectele noptii ... si totusi de unde venea lumina?  Nimic nu se afla imprejurul galetii albastre .  Ma intreb de ce oare?  -De ce e importanta galeata albastra ?  Fie prima amintire , fie ultima galeata era tot albastra . Eram eu si o galeata albastra pe un hol al carui iluminare era si inca imi este necunoscuta .  -Si de ce e asa fascinanta galeata? E goala.... sau nu...nu e goala.. Era cu apa .. -Ahh! Cum...

Locuiesc într-o zona retrasă de zgomotele oraşului agitat . Adesea am regretat dar acum am învăţat să apreciez liniştea naturii şi când spun liniştea mă refer la toate zgomotele naturii : cântecul păsărilor , foşnetul frunzelor sau șuietul vântului . E adevarat că în zona aceasta nu ai la fel de multe posibilităţ i dar deasemenea nu ai la fel de multe tentaţii. Am învăţat că e atât de frumos să vezi lucrurile pe care în trecut le ignorai . O persoană care trăieşte în inima oraşului odată m-a întrebat: " Tu ce faci să te distrezi , să te simţi bine? Unde stai tu , nu văd să ai prea multe activităţi .Nu te plictiseşti?" şi am rămas fără cuvinte surprinsă că nu simţeam nici o clipă resentiment faţă de zona aceasta căci este locul copilăriei mele fără de care nu aş mai fi persoana care sunt astăzi . La început nu ştiam ce să răspund . Am rămas prinsă în gândurile mele şi apoi s-a revărsat o avalanşa de amintiri şi am răspuns : " Cât timp acorzi unei frunze care cade dintr-un...