Locuiesc într-o zona retrasă de zgomotele oraşului agitat . Adesea am regretat dar acum am învăţat să apreciez liniştea naturii şi când spun liniştea mă refer la toate zgomotele naturii : cântecul păsărilor , foşnetul frunzelor sau șuietul vântului .
E adevarat că în zona aceasta nu ai la fel de multe posibilităţi dar deasemenea nu ai la fel de multe tentaţii.Am învăţat că e atât de frumos să vezi lucrurile pe care în trecut le ignorai .
O persoană care trăieşte în inima oraşului odată m-a întrebat:
" Tu ce faci să te distrezi , să te simţi bine? Unde stai tu , nu văd să ai prea multe activităţi .Nu te plictiseşti?" şi am rămas fără cuvinte surprinsă că nu simţeam nici o clipă resentiment faţă de zona aceasta căci este locul copilăriei mele fără de care nu aş mai fi persoana care sunt astăzi .
La început nu ştiam ce să răspund . Am rămas prinsă în gândurile mele şi apoi s-a revărsat o avalanşa de amintiri şi am răspuns :
" Cât timp acorzi unei frunze care cade dintr-un copac uscat? Nu acorzi nici cea mai mică atenţie frumuseţii acelei frunze , culorii ei si tuturor factorilor care îi determină căderea .E un lucru pueril şi sec dar mulţi uită . De câte ori simţi mirosul ierbii sub soare sau mirosul aerului înainte de ploaie , mirosul de iasomie al vântului sau norii care trec în şiruri întregi parcă spunându-ne poveşti.
De câte ori îţi petreci ziua citind o carte afară sub razele domoale ale soarelui sau de câte ori simţi atingerea namolului sub tălpi în timpul unei ploi ?
De câte ori stai în ploaie uitându-te la fulgere şi ascultând tunetele ?
De câte ori rămâi fără cuvinte când vezi luna plină vara?
Aşa-i că nu acorzi atenţie ? Şi atunci cum poţi să îmi spui că unde trăiesc şi am trăit nu există activităţi care te fac să crezi că lumea se roteşte în jurul tău?"
Oamenii uită să aprecieze ce e important şi e păcat de lucrurile cele mai puerile care te fac să te simţi ca şi cum ai reveni la viaţă.
La revedere !
Mă întorc!
E adevarat că în zona aceasta nu ai la fel de multe posibilităţi dar deasemenea nu ai la fel de multe tentaţii.Am învăţat că e atât de frumos să vezi lucrurile pe care în trecut le ignorai .
O persoană care trăieşte în inima oraşului odată m-a întrebat:
" Tu ce faci să te distrezi , să te simţi bine? Unde stai tu , nu văd să ai prea multe activităţi .Nu te plictiseşti?" şi am rămas fără cuvinte surprinsă că nu simţeam nici o clipă resentiment faţă de zona aceasta căci este locul copilăriei mele fără de care nu aş mai fi persoana care sunt astăzi .
La început nu ştiam ce să răspund . Am rămas prinsă în gândurile mele şi apoi s-a revărsat o avalanşa de amintiri şi am răspuns :
" Cât timp acorzi unei frunze care cade dintr-un copac uscat? Nu acorzi nici cea mai mică atenţie frumuseţii acelei frunze , culorii ei si tuturor factorilor care îi determină căderea .E un lucru pueril şi sec dar mulţi uită . De câte ori simţi mirosul ierbii sub soare sau mirosul aerului înainte de ploaie , mirosul de iasomie al vântului sau norii care trec în şiruri întregi parcă spunându-ne poveşti.
De câte ori îţi petreci ziua citind o carte afară sub razele domoale ale soarelui sau de câte ori simţi atingerea namolului sub tălpi în timpul unei ploi ?
De câte ori stai în ploaie uitându-te la fulgere şi ascultând tunetele ?
De câte ori rămâi fără cuvinte când vezi luna plină vara?
Aşa-i că nu acorzi atenţie ? Şi atunci cum poţi să îmi spui că unde trăiesc şi am trăit nu există activităţi care te fac să crezi că lumea se roteşte în jurul tău?"
Oamenii uită să aprecieze ce e important şi e păcat de lucrurile cele mai puerile care te fac să te simţi ca şi cum ai reveni la viaţă.
Mă întorc!
cit adevar!
RăspundețiȘtergereMultumesc ca apreciati :)!
RăspundețiȘtergereMare adevar spui.
RăspundețiȘtergereAsa am copilarit si eu pana la varsta scolii, la bunici, apoi am trecut la recele zidurilor blocurilor...iar astazi caut un colt de liniste, constienta fiind cat de mult as "traversa" pana la numita civilizatie.
Imi place unde traiesc..traiesc la tara..dar sincer cateodata am regrete pentru ca posibilitati sunt putine..si nu m-as putea dezvolta îndeajuns daca ar fi sa traiesc aici .. Probabil o sa imi fie dor mereu de locul natal..
RăspundețiȘtergeresi eu traies la periferie, foarte aproape de un sat si la fel, trec de la o extrema la alta.
RăspundețiȘtergereImi place foarte mult replica ta din postarea asta :).
şi eu sunt la fel de legat de locul ăsta, atât de natural în car am copilărit , cred că m-a marcat mult...
Lucrurile marunte ne influenteaza intreaga viata si e amuzant ca nu ne dam seama de influenta lor decat poate prea tarziu :)
RăspundețiȘtergeresper ca nu e prea tarziu la mine . :)
RăspundețiȘtergereSincer , cred ca ai realizat asta cu ceva timp in urma :)!
RăspundețiȘtergere