Eu nu exist

Noaptea târziu,   Îmi plimb ochii pe întuneric Şi caut să mă agăţ  De cea mai mică sclipire. Noaptea târziu, Citesc în cearşaful şifonat Povestea noastră. Fără izbândă , de-altfel. Noaptea târziu, Ascult ticăitul enervant Al ceasului  Şi murmurul casei. Noaptea târziu, Strâng în podul palmei, Şoapte şi suspine Cu care să alimentez Lampa viselor . Noaptea târziu, Mă gândesc la tine!

Vreau să îţi muşc uşor gâtul  Şi să îţi simt răsuflarea greoaie ,  Atingându-mi părul. Vreau să îţi sărut pieptul lat Iar tu să îmi săruţi creştetul. Vreau să îţi răsfăţ cu sărutări Ochii , buzele şi fruntea  Iar tu să le accepţi pe toate Ca pe nişte daruri cereşti. Vreau să mă iei în braţe Şi să mă laşi să dorm pe pieptul tău, Să îţi simt bătăile inimii Şi să îţi simt viaţa . Dar cel mai mult vreau ca tu Să îmi săruţi buzele, Să îmi muşti din umeri Şi să ne pierdem în cearşafuri . Întrebarea e: "Îmi permiţi?"