Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2012

1.Amintiri din copilarie - Galeata albastra

E noapte iar ... O noapte uscata si torida ca toate celelalte de pana acum . E o atmosfera fara vant . Imi displace o noapte fara adieri racoroase .  Pamantul e insetat si fantana e seaca . Mi-e inca in fire sa arunc cu pietre in fantana si sa aud un clipocit atat de cunoscut mie si totusi astazi piatra s-a izbit doar de un ecou uscat , parca tipand dupa apa .  "-Apa!" Vant , apa , pietre , fantana  si galeata albastra ...  Intotdeauna revin la galeata albastra care statea in mijlocul holului cu un singur bec ars , intotdeauna asediat de insectele noptii ... si totusi de unde venea lumina?  Nimic nu se afla imprejurul galetii albastre .  Ma intreb de ce oare?  -De ce e importanta galeata albastra ?  Fie prima amintire , fie ultima galeata era tot albastra . Eram eu si o galeata albastra pe un hol al carui iluminare era si inca imi este necunoscuta .  -Si de ce e asa fascinanta galeata? E goala.... sau nu...nu e goala.. Era cu apa .. -Ahh! Cum s-o numi culoarea? Culoare galeti

Albul lacrimilor tale!

Te vad plangand in noptile toride de vara In cearsafurile albe spalate cu clor , Clor cu mirosul vantului de primavara, Clor scurs din suferinta astrelor . Infloresc crinii iar. Si ei sunt de un alb familiar Dar nu-s spalati cu clor  ...si nici cu dero. Sunt spalati in lacrimile propriul amor si parfurmati in luna plina de august, Caci au fost crescuti pe un pamant injust. Te astept cu un buchet de crini albi... La revedere ! Ma intorc..

Dezordine ordonata!

Imi place dezordinea... In dezordine gasesc toata ordinea de care am nevoie. Nu sunt o persoana ordonata si nici ca pretind altfel. Nu imi sta in fire si nu ma simt bine daca nu e dezordine . Am un birou aglomerat care mie imi place. E biroul meu si stiu fiecare lucru care e pe el  de la pahare cu apa de pictat si var lavabil pana la hirtii mazgalite fara rost dar cu atasament sentimental .  Multi cred ca nu e greu sa fii dezordonat... Dar e! Si dezordinea e un talent. Dezordinea e ca un joc de memorie (daca va mai amintiti jocurile in care trebuia sa memorezi locul unor carti amestecate si ca sa castigi trebuia sa le gasesti perechea?). Da! Dezordinea e un talent unic , dezvoltat in masuri diferite. In dezordinea mea vad ordine iar in ordinea altora eu vad dezordine...Ce e rau cu asta? La revedere ! Ma intorc!