Eu nu exist

Mi-ai spus să-ți spun  dar nu puteam să pot..  <<Vorbește-mi în culori >> -ai spus- Și ți-am desenat hărți  în culori aprinse, Poate prea aprinse  căci ți-am ars  corneea  și nu mai m-ai putut  auzi.  Ți-am desenat  manual de utilizare,  în caz de pericol, dar erai  discromatopsic.

în tine eu în mine tu. Dacă tu ai fi aici eu, Aș culege zâmbete tâmpe, care cad la prima briză de toamnă, de pe fețele oamenilor... Le pun în saci, să am de rezervă pentru zile negre sau pentru la iarnă.. căci noi doi vom fi doi noi. dar, vom avea provizii..

îmi zgârii ochii pentru că mă dor de dorul ochilor tăi, uitându-se cu drag într-ai mei și îmi mușc buzele pentru că mă dor de dorul buzelor tale, cerându-le cu râvnire pe ale mele. îmi mănânc mâinile pentru că mă dor de dorul mânilor tale, care nu o să le mai țină niciodată pe ale mele și imi frâng degetele pentru că mă dor de dorul degetelor tale care nu o să le mai simtă niciodată pe ale mele. îmi distrug sufletul pentru că mă doare de dorul tău

Vreau să îţi muşc uşor gâtul  Şi să îţi simt răsuflarea greoaie ,  Atingându-mi părul. Vreau să îţi sărut pieptul lat Iar tu să îmi săruţi creştetul. Vreau să îţi răsfăţ cu sărutări Ochii , buzele şi fruntea  Iar tu să le accepţi pe toate Ca pe nişte daruri cereşti. Vreau să mă iei în braţe Şi să mă laşi să dorm pe pieptul tău, Să îţi simt bătăile inimii Şi să îţi simt viaţa . Dar cel mai mult vreau ca tu Să îmi săruţi buzele, Să îmi muşti din umeri Şi să ne pierdem în cearşafuri . Întrebarea e: "Îmi permiţi?"