Eu nu exist

Mi-ai spus să-ți spun  dar nu puteam să pot..  <<Vorbește-mi în culori >> -ai spus- Și ți-am desenat hărți  în culori aprinse, Poate prea aprinse  căci ți-am ars  corneea  și nu mai m-ai putut  auzi.  Ți-am desenat  manual de utilizare,  în caz de pericol, dar erai  discromatopsic.

Mătur străzile în lung și-n lat, cu paşii mici ce-i târșâi cu lene pe ciment. Mătur de pe stradă voci, și le arunc peste gard în curţile oamenilor. Poate doar așa, nu se vor mai simţi triste și singure. Oamenii au plecat. Casele devin părăsite. vezi câte un aragaz aruncat în curte Poate, doar poate Și-or coace găinile O viață..