Eu nu exist

Sunt flămândă de iubirea Unui geniu romantic , Care mă aşteaptă singuratic In cafenele pustii. Cafenelele sărace  De la colţul străzilor surpate, Au fost părăsite de timp Şi uitate de moarte. Citadele sinistre Ce adăpostesc haos: Haos fierbinte şi haos nebun, Haos tandru şi haos romantic. Dansăm în vânt  Şi ne aruncăm în flori de cireş ofilite  Aruncate de întuneric pe străzi- Nu ne pasă! De ce ne-ar pasa , Când ştiu ce simt ! Te văd , te iubesc . Te uit , te iubesc. Te iubesc , te iubesc. La revedere! Mă întorc!

   Aleargă sau ia-ți bicicleta și pedalează atât de repede încât sa simți aerul cum își plimba degetele prin parul tău sau scoate capul pe geamul unei mașini sau autobuz (deși nu e la fel de sigur) sau pur și simplu ieși afara pe o vreme furtunoasa .   Ce vreau sa spun este : SIMTE!  Poate sunt anormala dar pentru mine vantul are miros de iasomie .  De fiecare data când scot capul pe geamul autobuzului nu inspir altceva decât vânt cu miros de iasomie. Fie iarna, fie vara pentru mine vântul are aceeași aroma de iasomie înflorită din plin , iasomie proaspătă de dimineață , iasomie neîntinată de nici o creatura , iasomie pura.  Simte vântul , aerul și natura! Poate într-o viata anterioara am fost un câine căci sa simt...