Sunt flămândă de iubirea
Unui geniu romantic ,
Care mă aşteaptă singuratic
In cafenele pustii.
Cafenelele sărace
De la colţul străzilor surpate,
Au fost părăsite de timp
Şi uitate de moarte.
Citadele sinistre
Ce adăpostesc haos:
Haos fierbinte şi haos nebun,
Haos tandru şi haos romantic.
Dansăm în vânt
Şi ne aruncăm în flori de cireş ofilite
Aruncate de întuneric pe străzi-
Nu ne pasă!
De ce ne-ar pasa ,
Când ştiu ce simt !
Te văd , te iubesc .
Te uit , te iubesc.
Te iubesc , te iubesc.
La revedere!
Mă întorc!
Comentarii
Trimiteți un comentariu