Eu nu exist

Ma indragostesc de fantezii Caci fanteziile ma tin in viata. Ma las prada sentimentelor iluzorii si ascult baliverne teatrale . Ma las sa cad de pe surpate catedrale In speranta ca tu ma vei prinde . Dar cad in abis. Tu unde esti? Masca nefericirii mele ma sufoca , Imi sugruma gatul Pe care tu  obisnuiai sa il saruti. Oh! Cum m-ai lasat indragostita De atingerea mortii  , Pe cand tu faceai amor Cu viata. Ma prind in hora cu ingeri Cazuti in umbra . Caci dragostea ne-a adus pe toti Pierduti in intuneric.

Sunt aruncata in abis  De mainile mortificate  Ale stafiilor de Apoi Sunt aruncata in abis  De  priviri ucigatoare Demente si confuze Sunt aruncata in intuneric De atingeri pacatoase Simtite pe piele sfanta Sunt aruncata in ultimul cerc De umbre vii cu ochi de ingeri  Ignorate de muritori  si totusi... atat de reale

În amintirea zilelor sacre din templele nemuritoare Îţi pavez potecile cu meteoriţi sfărmaţi c-un os eteric. Ridic palate în cinstea metamorfozării tale  Şi îţi închin mareţia nopţilor secate de-ntuneric.  Aştept în catedrala uitată de la sfârşitul Lumii . Te caut în marea nesfârşită de care mă desparte Trecutul Aştept pe corabia amneziei mele să te întorci luminii , Să te întorci nemernicit de soarta pe care ţi-a pricinuito trupul . Mă înec în nebuloasele eternităţii tale , Te caut  în marea întunecată de care mă desparte Viitorul , Respir praf de soare şi orbesc de dor nebuniei mele Şi văd că eşti nemuritor ca focul in sălaș de stele .