Eu nu exist

în tine eu în mine tu. Dacă tu ai fi aici eu, Aș culege zâmbete tâmpe, care cad la prima briză de toamnă, de pe fețele oamenilor... Le pun în saci, să am de rezervă pentru zile negre sau pentru la iarnă.. căci noi doi vom fi doi noi. dar, vom avea provizii..

Mătur străzile în lung și-n lat, cu paşii mici ce-i târșâi cu lene pe ciment. Mătur de pe stradă voci, și le arunc peste gard în curţile oamenilor. Poate doar așa, nu se vor mai simţi triste și singure. Oamenii au plecat. Casele devin părăsite. vezi câte un aragaz aruncat în curte Poate, doar poate Și-or coace găinile O viață..

În lumea păsărilor, tu și eu am fost sortiți să zburăm pierduți și să ne ardem aripile de cer. În lumea oamenilor, noi doi nu ne vom cunoaște dar ne vom arde tălpile pe lut încins. Ne vom întâlni în al șaptelea cerc Păcatul nostru va fi că nu ne-am cunoscut la timp...