Am uitat demult de cer . Uitam chiar daca e in jurul nostru in fiecare zi . Privim doar in gol fara sa acordam vre-o importanta , privim doar pentru a privi de parca suntem obligati . Mi-am pierdut spiritul visator , l-am lasat in urma cu anii copilariei . Am cam lasat in urma totul dar e un moment cand amintirile se intorc fulgerator . Mi-am amintit ca exista mai mult decat o fatada rece pe care o privim in fiecare zi , mi-am amintit de descoperirile uriase pe care le facea imaginatia dincolo de cerul de seara . Mi-am amintit de acele ganduri tampite care ma faceau fericita , care ma provocau la un joc al infinitului. E ceva neobisnuit sa faci un pas si sa realizezi ca te-ai schimbat , sa incepi sa mergi si sa realizezi ca ai inceput sa descoperi lumea , sa alergi si sa descoperi ca grabesti timpul . Momentan e seara . S-a intunecat rapid , prea rapid incat sa realizez . Am uitat sa mai privesc in sus si sa cercetez lumea de dincolo de stele . A fost un inceput sau poate un sfar
Scrieri din adolescență