Eu nu exist

daca eu as fi fost in papucii tai , as fi oprit lumea in loc si as fi pus pauza la timp si m-as fi desprins de carne doar sa fiu acolo pentru tine. daca eu as fi fost in papucii tai, nu ceream motive pentru ca ochii mei indraznesc sa caute ochii tai. daca eu as fi fost in papucii tai as fi fost acolo. dar eu nu mai am loc in papucii tai.

daca am povesti despre noi ce final am pune? Eu te vad. Tu inca iti faci control oftalmologic. Eu te aud Tu inca esti la ORL. Eu te simt Tu esti programat  la neurolog. sa nu simti, sa nu vezi, sa nu auzi amani diagnosticul... ma vezi? ma auzi? ma simti?

ti-ai lasat amprenta in emotii statute la cald pana au facut gramezi de viermi pe care i-am maturat la corbi

ne-am facut un obicei din a depana amintiri de ieri poate pentru ca nu a mai ramas  altceva  de spus decat lucruri  ce nu au fost  spuse atunci -iertare-

Mi-ai spus să-ți spun  dar nu puteam să pot..  <<Vorbește-mi în culori >> -ai spus- Și ți-am desenat hărți  în culori aprinse, Poate prea aprinse  căci ți-am ars  corneea  și nu mai m-ai putut  auzi.  Ți-am desenat  manual de utilizare,  în caz de pericol, dar erai  discromatopsic.

Pământul iese-n față, peste asfaltul biruit. <<Copilul nimănui>> Cu un ceas înaintea zorilor sluji țara, până când îi muri și iar îi învie în zvâcniri de invidie, trupul și sufletul mereu ciuruite.. Acele reci mâini sângerânde, ale acestui <<cineva>> îmbătrânesc în concesii...

în tine eu în mine tu. Dacă tu ai fi aici eu, Aș culege zâmbete tâmpe, care cad la prima briză de toamnă, de pe fețele oamenilor... Le pun în saci, să am de rezervă pentru zile negre sau pentru la iarnă.. căci noi doi vom fi doi noi. dar, vom avea provizii..

Mătur străzile în lung și-n lat, cu paşii mici ce-i târșâi cu lene pe ciment. Mătur de pe stradă voci, și le arunc peste gard în curţile oamenilor. Poate doar așa, nu se vor mai simţi triste și singure. Oamenii au plecat. Casele devin părăsite. vezi câte un aragaz aruncat în curte Poate, doar poate Și-or coace găinile O viață..