Eu nu exist

Constelatii de copii pierduti in stele Vazute toate prin mozaicul    Fara sticla a inimii mele . Alerg galaxiile prin Univers Sa le pun intr-un borcan , Dar ma ratacesc printre planete . Pierduta in Calea Lactee , Ma plimb cu zeii in caleașca Mortuara a lui Hades . Caii negri si hamesiti de carne vie , Ma musca de brat , infometati De sange si suflet viu . Rotile se invart incontrolabil Si sfarma oglinzile destinului . Oglinzi sparte si ghinion nenorocit . Scheletul sufletului meu  Intra sfios in Infern Asteptat de Cerber...  Imi iau Adio!

Probabil ca e in constructia feminina sa ne stabilim inca din tanara pruncie un ideal masculin , un fat-frumos pe cal alb . ...si aceste idealuri ma distrug pe mine asa cum le-a distrus pe sute de femei pana acum. Din fericire am sters calul alb de pe lista inca de cand aveam 13 ani si din fericire multe s-au schimbat in inca 4 ani  de existenta pe acest pamant . Daca ar fi sa te gandesti 4 ani nu suna atat de mult dar eu ii simt ca si cum ar fi fost acum cateva decenii . Curios ! Revenind la Prince Charming . Idealurile se schimba se pare . Nu imi mai doresc acum un Fat Frumos blond cu ochi albastri cu cal alb si cu o imparatie la picioare . Dar ce imi doresc? Sau Trebuie sa imi doresc ceva? Ca majoritatea persoanelor cele mai inspirate ganduri imi vin in baie . Pentru ca baia este altarul muzei inspiratiei . Ironic! Ceea ce vreau nu se va indeplini niciodata pentru ca e pur fantezie . Ar fi chiar amuzanta existenta unui "tip" care sa indeplineasca toate asa zisele "cri

Cu inimi bolnave de iubire i indoctrinate de parasire Lasam in urma amintirile Si ne scriem viata din nou Fugind la bratul tau , Realizam singuratea  Sufletului meu gol . Ne plimbam agale Pe strazile sterile din Munchen Si nu ne gandeam la timp Ci doar la dragoste. Ma luai usor  Si ma pierdeai  In vitrine colorate  Si-n ochii tai cei goi Ma luam cu tine odata. Priveam cum la bratul ei plecai Si ma lasai in urma  Si acceptam durerea mea Ca nici o alta umbra. Te lasam inainte cu viata ta Si ramaneam in spate , Dar tu te intorceai mereu Si ma scoteai din absurditate Ratai ocazii pentru mine Si mi-ai fost alaturi Cand depresia ma cuprindea Tu ma prindeai de mana . O luam la fuga ca doi copii Instinctiv si apoi deodata . Fugeam din vazul tuturor In gara Munchenului  Ce-a fost odata . Priveam cum rand pe rand  Toti plecau In metro se ingramadeau Priveam cu timpul curge Si tu nu ma priveai . Ai disparut ca o raza Pentru un minut si nimic mai mult Si mi-a fost frica pentru mine Si sufletul meu

Ceata se lasa mai greu  Drumul mai putin vizibil Al inimii mele Ma rataceste pe alte cai. Intr-o camera mica Al unui sat uitat in munti  De la capatul Salzburgului Stateam cu totii in depresii Eram putini cei care eram Eram nebuni de dragoste Eram uitati de ceilalti Eram ai nimanui Pe cand eu pe furis te priveam Iar tu priveai pe alta Si cand privirea-mi surprindeai Zambeam ca nimeni alta. La ora 12 fix In camera din munti Ai fost doborat la pamant De nimeni alta decat Ea Tu cel ce dupa alea ei spuse "Erai fara ratiune ,  Un om prost fara de nume." Si acceptai intr-totul si nu ziceai nimic.. Desi distrus erai si eu distrusa pentru tine. Ai plecat fara un cuvant Si rau imi parea de tine Am fugit dupa tine prin hotel Si te-am consolat cum am stiut mai bine. Fata cu palton rosu ti-a spus ca nu te iubeste dar tu aveai inca ochi doar pentru ea.

Distanta a doua inimi Atata de puerila mi se pare Dar imbratisarea bratelor tale Atata de multa consolare are.. Mergeam la bratul tau agale Pe strazile inerte din Strasbourg Visam la biciclete calatoare Inchiriate de oameni oarecare Visam cu tine la catedrale  Si la dragoste infinita Mergeam cu tine pe stradute  Intortocheate de tragedii pierdute. Am trecut pe langa o cafenea Uitata de lume In care se canta "Fur Elise" Mi-ai dedicat melodia cand am ajuns Si inima mi-a tresaltat de fericire  Profunda si completa. Mergeam agale pe strazile din Strasbourg Cu Notre Dame in spatele nostru  Care ne privea cum il lasam in urma Mergeam la bratul tau  Si iti ascultam confesiunile de dragoste.... Pentru fata in palton rosu care era in fata noastra dar nu ne putea auzi ...

Mi-e frica sa nu afli De tremurul inimii mele Cand te-am simtit aproape In imbratisarea fericirii absolute . Intr-o iarna cumplita in Praga Sufletele noastre sfasiate de suferinta S-au intalnit , s-au contemplat Si s-au alinat. Straini de iubire si extaz , Ne-am gasit in fata turnului cu ceas Cand mi-ai luat mana si mi-ai aratat Valsul vienez al papusilor din ceas. Mi-a inghetat sufletul in Praga Cand am ajuns la capatul podului Ce ne intimida prin statornicie Dar m-ai dezghetat cand m-ai luat de mana. Mi-ai prins mana si am fugit Ca doi nebuni urmariti de lume Am fugit in cautarea fericirii eterne Ca doi bolnavi suferinzi de ciuma. Pe podul Carol din Praga contracronometru Ne-am izbit de oameni  Uimiti de nebunia noastra Am calcat pe rochia miresei de pe pod Si am ras de oamenii ce radeau de noi  Am atins fericirea in bratele tale  Dar eu stiam ca iti doreai pe alta  Fata in palton rosu ne urmarea cum ne pierdeam in multime ...

Bea-ti durerea cu flori de tei Si cauta-ma-n stele . Arata-mi constelatii noi Si plimba-ma prin ele. Budapesta sub cer intunecat Trist oras de lumini incarcat , Cu lumini artificiale De vieti nedatatoare . Trista Budapesta! Atat de trista, Incat nici luna nu o vrea Trista Budapesta ! Atat de trista , Incat pana si cerul fuge de ea . In Budapesta cu tine Am dansat vals pe un vapor intunecat . In Budapesta cu tine Luna plina ni s-a aratat doar cat am dansat. Pe Dunarea salbatica si neimblanzita Martora a atator varsari de sange,  Am dansat un vals vienez stangace . Si pescarusii treziti de zgomotul vaporului Ne-au intampinat pe cand treceam Sub podurile nostalgice. Intr-o Budapesta trista Eu am fost fericita  Alaturi de tine. Dar nu vei sti vreodata , Caci tu visai sa ai in brate fata imbracata in palton rosu.