Cu inimi bolnave de iubire
i indoctrinate de parasire
Lasam in urma amintirile
Si ne scriem viata din nou
Fugind la bratul tau ,
Realizam singuratea
Sufletului meu gol .
Ne plimbam agale
Pe strazile sterile din Munchen
Si nu ne gandeam la timp
Ci doar la dragoste.
Ma luai usor
Si ma pierdeai
In vitrine colorate
Si-n ochii tai cei goi
Ma luam cu tine odata.
Priveam cum la bratul ei plecai
Si ma lasai in urma
Si acceptam durerea mea
Ca nici o alta umbra.
Te lasam inainte cu viata ta
Si ramaneam in spate ,
Dar tu te intorceai mereu
Si ma scoteai din absurditate
Ratai ocazii pentru mine
Si mi-ai fost alaturi
Cand depresia ma cuprindea
Tu ma prindeai de mana .
O luam la fuga ca doi copii
Instinctiv si apoi deodata .
Fugeam din vazul tuturor
In gara Munchenului
Ce-a fost odata .
Priveam cum rand pe rand
Toti plecau
In metro se ingramadeau
Priveam cu timpul curge
Si tu nu ma priveai .
Ai disparut ca o raza
Pentru un minut si nimic mai mult
Si mi-a fost frica pentru mine
Si sufletul meu mut
Tu si fata in palton rosu v-ati pierdut in Munchen .
Dar cum? Îl tutuiești pe Diavol și te temi de-o flacără?... Cine eşti tu, la urma urmei, spune? O parte din acea putere, ce veşnic răul îl voieşte şi veşnic face numai bine ?
RăspundețiȘtergereLa ce anume te referi?
RăspundețiȘtergere