În amintirea zilelor sacre din templele nemuritoare
Îţi pavez potecile cu meteoriţi sfărmaţi c-un os eteric.
Ridic palate în cinstea metamorfozării tale
Şi îţi închin mareţia nopţilor secate de-ntuneric.
Aştept în catedrala uitată de la sfârşitul Lumii .
Te caut în marea nesfârşită de care mă desparte Trecutul
Aştept pe corabia amneziei mele să te întorci luminii ,
Să te întorci nemernicit de soarta pe care ţi-a pricinuito trupul .
Mă înec în nebuloasele eternităţii tale ,
Te caut în marea întunecată de care mă desparte Viitorul ,
Respir praf de soare şi orbesc de dor nebuniei mele
Şi văd că eşti nemuritor ca focul in sălaș de stele .
Comentarii
Trimiteți un comentariu