Urăsc să îţi spun "Te iubesc!".
Mi se par cuvinte false şi perfide,
Care nu îmi aduc alinarea
Şi care nu exprimă sentimentele
Pe care ţi le port în piept,
în suflet şi în gând.
Suntem idioţi
Dacă credem că două cuvinte,
"Te iubesc!",
Vor putea însuma vreodată
Infinitatea de amor pe care ţi-o port
Şi pe care probabil
Ţi-o voi purta mereu!
Suntem idioți
Dacă credem că două cuvinte,
"Te iubesc!",
Ne vor putea aduce vreodată alinarea
Şi consolare în nopţile de vară
În care sufletul ne macină
Cu amintiri şi iluzii creând
Fantasme pregătite să ne muşte din inima.
" Te iubesc!".
Sună nesincer şi nu îmi crează decât repulsie
Şi un gol în inimă .
Nu îmi spune decât că îţi mişti buzele-
Buzele dulci ca veninul
Şi amare ca mierea .
"Te iubesc".
Sună idiotic de nesincer .
E ironic de cîte ori am simţit
Ca aduc mai multă suferinţă şi durere.
Aceste cuvinte!
"Te iubesc!".
Mă fac să zbier de durere la gândul
Că tu ai putea să îmi spui vreodată aceste
Puerile şi atât de cretine cuvinte-
"Te iubesc!"
Opt litere infime care nu cuprind
Nici o fărâmă din sufletul meu,
Din amintirile mele,
Din gândurile mele,
Din iluziile mele,
Din tine ,din mine şi din noi-
"Te iubesc!"
Nu e îndeajuns încât să mă facă
să mă simt iubită-
Visez la o iubire infinită .
Iubeste-mă,
Dar iubeşte-mă cum ştii tu mai bine-
Nu în vorbe!
Ci iubeşte-mă cum mă iubeşte vântul,
În lună ,în stele, în galaxii , în cosmos , în univers-
Iubeşte-mă în culori, în alb şi negru,
Iubeşte-mă în portative şi piane.
Iubeşte-mă în mâinile tale.
Iubeşte-mă în vânt şi-atât.
Iubeşte-mă să te iubesc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu