Treceți la conținutul principal

Sa incepem din nou!

A fost o perioada proasta! Ultima mea postare a fost in 2011 cand mi-am inchis contul de pe Blogger si mi-am sters toate blogurile si postarile. Poate au fost unii care au regretat sau poate ca nu. Nu am de unde sti. Poate unii s-au intrebat "de ce?".
Postul acesta e o justificare.
Primul meu post a fost scris din inima chiar daca era pueril si imperfect si un critic l-ar fi zdrobit dintr-o clipire dar era al meu si era din suflet. Incepusem sa ador sa scriu lucruri la care oamenii deobicei nu se gandesc . Trecuse un an si a aparut COMPETITIA. Uitasem ce inseamna sa scrii din placere . Am inceput sa scriu pentru a ajunge prima. Am ajuns sa scriu pentru a intrece alti bloggeri siam ajuns sa scriu fals.Scriam de nevoie numai scriam din placere si am realizat asta tarziu.Astfel am oprit totul.Am facut o pauza de un an.Un an benefic pentru mine deoarece am avut sansa sa ma regasesc , sa ma adun si sa incep sa ma maturizez. Acum incerc sa revin in lumea in care mi-am gasit initial alinarea . A trecut un an de detoxifiere si simt dorinta sa scriu , sa scriu , sa scriu!
Astfel va spun:
 Buna! Am revenit


Comentarii

  1. Cunosc sentimentul.Eu am inchis pe etape, pe pauze...si aproape ca nu ma mai regasesc nici in grupul din care fac parte, al carui membru-autor vechi, chiar fondator as spune, sunt.Chiar si acolo sunt "pe pauza".
    Eh, dar cand stam intime in colt e parca mai bine. Uite vezi, la tine imi place, mai beau un ceai in scurtele pauze ale muncii mele...si-mi este bine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici nu stii cat de mult inseamna pentru mine faptul ca oamenii se regasesc in posturile mele.. Iti multumesc ENORM.. si sper sa iti delectezi ceaiul in continuare..

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Geez ! Just pick an animal !!!!

Dacă as avea de ales și sa fiu alta ființă ce as alege? Nu cred ca as fi vre-un animal sălbatic .Deh aste trebuie sa se descurce singure și eu sunt genul de persoana care distruge un oraș dacă sunt lăsată singura. Therefore....Nu cred ca as fi un câine. Câinii sunt trădători . Le spui câteva vorbe dulci , le dai un os și ai devenit stăpânul lor. Cam ca unele persoane de sex masculin. Nu cred ca as fi o pisica . As prefera sa îmi țin coada pe lângă corp și sa nu zboare trasa de capriciile unui puștan de 3 ani sau alte nenorociri . Nu cred ca as fi o pasăre domestica. Păsările  sunt proaste și le decapitezi prea ușor și slava Domnului îmi place unde îmi e capul . Nu cred ca as fi o oaie . Oile emana mirosuri  și sunt brutalizate de ciobani  și deasemenea te poți alege decapitată din tânăra pruncie mai ales în perioada Pastelui. Nu cred ca as fi ceva scârbos  pentru ca e scârbos nu cred ca e nevoie sa dau exemple.. M-am întrebat întotdeauna dacă ființele scârboase realizează ca sunt Yucky

Spune-mi . Tu cum vezi lumea?

Locuiesc într-o zona retrasă de zgomotele oraşului agitat . Adesea am regretat dar acum am învăţat să apreciez liniştea naturii şi când spun liniştea mă refer la toate zgomotele naturii : cântecul păsărilor , foşnetul frunzelor sau șuietul vântului . E adevarat că în zona aceasta nu ai la fel de multe posibilităţ i dar deasemenea nu ai la fel de multe tentaţii. Am învăţat că e atât de frumos să vezi lucrurile pe care în trecut le ignorai . O persoană care trăieşte în inima oraşului odată m-a întrebat: " Tu ce faci să te distrezi , să te simţi bine? Unde stai tu , nu văd să ai prea multe activităţi .Nu te plictiseşti?" şi am rămas fără cuvinte surprinsă că nu simţeam nici o clipă resentiment faţă de zona aceasta căci este locul copilăriei mele fără de care nu aş mai fi persoana care sunt astăzi . La început nu ştiam ce să răspund . Am rămas prinsă în gândurile mele şi apoi s-a revărsat o avalanşa de amintiri şi am răspuns : " Cât timp acorzi unei frunze care cade dintr-un

Resemnarea~

Dragul meu ,  Odata simplul fapt ca imi erai alături imi năucea toate simțurile si ma simteam otravita . Faptul ca te-am văzut, ca ți-am simțit suflarea pe obrazul meu mi-a amintit blestematele sentimente de care am fugit si pe care încercam sa le îngrop .  Vreau sa scap de amintirea atingerii tale , vreau sa scap de sentimentele pe care mi le-ai invocat din nou și apoi voi fi libera . Da! Îmi e frica sa fiu rănită . Poate îmi e frica de dragoste caci de fiecare data ajuns sa imi simt sufletul sfasiat in bucati , in bucati vitale pe care le pierd usor . Din cauza ta duc o lupta în interiorul meu , o lupta care îmi derutează inima și mintea , care ma înnebunește fiindca ,Doamne, îmi lipsești atât de mult și tu nu realizezi . Nu iti dai seama ca fiecare cuvânt care mi-l adresezi înseamna universul pentru mine. Cum sa te înfrunt când rămân paralizata când te vad .Buzele , mâinile și inima îmi tremura la vederea ta . Urechile îmi vibrează la auzul vocii tale și ochii ma ard c