Scriu pe manuscrise vechi
mărturii,
secate de adevăr
şi îmbibate cu laşitatea
strămoşilor care
au lăsat moştenire
un altar al morţii,
obligându-ne
să ne urmăm soarta.
Firele roşii sângerii
ale destinului se agaţă
în paşii încurcaţi şi ameţiţi
ai celui ce calcă pe trupuri inerte.
Confuz, striveşte istoria cadavrelor,
şi cu paşii lui -
de parcă în căutarea sa
îşi prezintă ultimul dans
neîndemânatic -
se îndtreaptă spre momentul în care
şi el
asemeni altora
să se alăture celor
a căror poveste şi-a spus cuvântul.
Caută şi nu găseşte
sicriu pentru cunoaştere,
căci ea învie,
cu puterea ei,
şi strămoşi şi laşitate
şi destin şi fire încurcate
şi cadavre şi istorie
Comentarii
Trimiteți un comentariu