-Sunetele erau atît de mute , culorile atît de reci , gustul amar și mirosul morții ma izbea in fata . Somnul îmi era furat , era ca și cum cineva mi-a închis conștiința într-o cutie și a aruncat cheia .Depresia punea stăpînire pe mine . Din acea stare de bine și de fericire ajungeam într-o stare mizerabila care nu-mi dădea pace .
M-am drogat . Am fost dependent/a de marijuana , dar nu mi-am pierdut speranța !
Ne lipsește voința . Nu ne putem impune anumite limite ceea ce ne împinge la un chin etern al sufletului . Ne ascundem de fantomele trecutului in niște fantome imaginare . Ne lipsește curajul să înfruntam adevărul .
-Ma simțeam atît de liber/a , și explodam de energie , lumea era la picioarele mele și apoi încetul cu încetul deveneam conștient/a ca totul era doar un vis , ma indispuneam , țipam din străfundul sufletului , simțeam ca înnebunesc , ca toată lumea ma acuza de lucruri pe care sigur nu le făceam , nu-mi aminteam nimic , eram confuz/a și îmi simțeam inima sfîșiata in mii de bucăți . Vroiam iar sentimentul de bine asa ca luam iar cocaina și ma simțeam in al nouălea cer pana cînd eram izbit/a brutal de realitate.
Cînd inhalezi minciuni , cînd te droghezi cu suferința riști să nu mai dai de capătul prăpastiei .
-Propria mea conștiința era undeva la o granița de nebunie . Mintea , sufletul și inima mea sufereau cel mai mult dar nu îmi pasa , aveam nevoie să îmi vărs amarul in ceva , chiar dacă era ceva rău și eu eram conștient/a de asta . Aveam nevoie de mai mult , ma simțeam atît de invizibil/a . Simțeam ca pot zbura , ca pot atinge luna . Dar….
Heroina mi-a provocat moartea .
O întrebare dăinuie mereu in sufletul fiecăruia : “ De ce eu?”.
Unii reușesc să găsească răspunsul reușind să scape de acest blestem , pe cînd alții rămîn împotmoliți într-o smoala veșnica .
Creează-ți soarta cu propriile tale mîini !
Cred ca soarta e deja stabilita.
RăspundețiȘtergereinteresant blogul:) am sa imi rezerv mai mult timp pt el... am impresia ca o sa-mi placa.
RăspundețiȘtergere