Eu nu exist

Dacă as avea de ales și sa fiu alta ființă ce as alege? Nu cred ca as fi vre-un animal sălbatic .Deh aste trebuie sa se descurce singure și eu sunt genul de persoana care distruge un oraș dacă sunt lăsată singura. Therefore....Nu cred ca as fi un câine. Câinii sunt trădători . Le spui câteva vorbe dulci , le dai un os și ai devenit stăpânul lor. Cam ca unele persoane de sex masculin. Nu cred ca as fi o pisica . As prefera sa îmi țin coada pe lângă corp și sa nu zboare trasa de capriciile unui puștan de 3 ani sau alte nenorociri . Nu cred ca as fi o pasăre domestica. Păsările  sunt proaste și le decapitezi prea ușor și slava Domnului îmi place unde îmi e capul . Nu cred ca as fi o oaie . Oile emana mirosuri  și sunt brutalizate de ciobani...

Știu ca a trecut mult timp de cand nu am mai postat . Poate din cauza ca nu ma mai simt în stare sa îmi pun gândurile în ordine sau poate ca imi e lene. Nu știu sigur . Știu ca sunt un pic sau mai mult confuza și știu ca totul pare diferit sau e diferit. Străbat aceleași drumuri în fiecare zi și în fiecare zi observ cum peisajul se schimba și mi-e imposibil sa înțeleg dacă privesc lumea cu alți ochi  sau pur și simplu se schimba lumea. Ma schimb eu sau se schimba peisajul? Trec în fiecare zi și ma întreb dacă acel  copac era acolo ieri sau daca acel deal  era acolo anul trecut . Poate uit , poate nu le-am dat importanta pana acum . Sunt indecisa și asta ma împiedica sa avansez dar nu pot sa spun ca regret . Sunt o ființa mica într-o lume mare și...

Dragul Meu... Încă aud pulsația sângelui în vene . Nu am murit .Sunt vie , sunt conștientă ca rănile se aprofundează în interiorul inimii mele . Te-am urat în fiecare clipa în care acordai mai multă dragostea străinilor decât mie cea care avea nevoie de tine ca de apa. Te-am urat  în fiecare secundă în care tu îmi întorceai spatele când aveam cea mai mare nevoie de tine . Vroiam sa îmi fii alături , sa mă consolezi de blestemele aruncate asupra mea . Speram ca tu sa fii cel ce mă poate trezi din somnul blestemat  în care m-a aruncat dezamăgirea . Ajungeam sa te venerez  în speranța ca tu o sa îmi fii salvarea din mâinile ucigașe ale suferinței . Mi-am pus toata încrederea în mâinile unui străin . Nu m-am chinuit sa te cunosc , simțeam ca tu ...

In intunericul serii Umbrele ma cuprindeau Ma scufundau in negrul marii Odata cu oamenii ce mureau . Ma lasau fara aer Si simteam ca mor Dar stiam ca nu pot Caci mai aveam un singur dor. Aveam dorul serii Care adesea venea Aveam dorul marii Care ma invelea Aveam dorul strazii Pe care am crescut Aveam dorul soarelui Pe care l-am vazut Aveam dorul scenei Pe care am jucat Aveam dor de duca Si de sfarsit amar....

Dragul Meu , Oh!..Mi-a făcut plăcere sa vad cum te zbați sub ochii mei , sa vad cum suferi și cum cerșești iubire . Te-am văzut învins , te-am văzut în starea cea mai detestabilă și am văzut cat de hidos poți fi  , dar chiar și asa numai pot simți nimic .Nu îmi mai aud bătăile inimii , nu îmi mai simt pulsul sângelui  și numai vad nimic altceva decât umbre care își întorc privirea înveninata spre o persoana secătuită de sentimente. Ti-am văzut slăbiciunile , ți-am văzut privirea pierdută și m-am bucurat deoarece cunoașteam acea privire .Era acea privirea care datea de gol un corp pustiit . Era acea privire pe care tu o urai atît de mult . Ai devenit ceea ce urai .  Am suferit prea mult . Am simțit ...

M-au lăsat muzele inspiraţiei . Au plecat cu inorogii lor cu tot pe tărîmul cailor verzi . Nu am mai scris de mult . De fiecare data cînd încerc sa scriu termin cu o migrena si cu o stare nasoala de irascibilitate . Gandurile nu vor sa se aseze la locul lor . Simt ca am trecut printr-o tornada si efectele ei sunt permanente . Tot ceea ce vreau sa exprim , sa scriu , sa spun , sa simt mi se pare atat nesemnificativ . Poate din cauza ca vreau sa mă depăşesc pe mine însumi . Mi-am impus anumite asteptari pe care de data asta nu le pot indeplini si deaceea totul ia o intorsatura grava . Refuz sa cred ca am ajuns la o limita și ca ar trebui sa mă opresc acolo . Nu vreau sa am o graniţă pe care nu o pot călca . Trebuie sa descopăr necunoscutul de dincolo de limite . Trebuie sa imi clarific gandurile prin descoperirea unor alte realitati . . Risc sa mă pierd în procesul de autodepășire . Prefer sa mă pierd încercând decât sa stau protejata într-o realitate bi...

Am uitat demult de cer . Uitam chiar daca e in jurul nostru in fiecare zi . Privim doar in gol fara sa acordam vre-o importanta , privim doar pentru a privi  de parca suntem obligati  . Mi-am pierdut spiritul visator , l-am lasat in urma  cu anii copilariei . Am cam lasat in urma totul dar e un moment cand amintirile se intorc fulgerator .  Mi-am amintit ca exista mai mult decat o fatada rece pe care o privim in fiecare zi , mi-am amintit de descoperirile uriase pe care le facea imaginatia dincolo de cerul de seara . Mi-am amintit de acele ganduri tampite care ma faceau fericita , care ma provocau la un joc al infinitului. E ceva neobisnuit sa faci un pas si sa realizezi ca te-ai schimbat , sa incepi sa mergi si sa realizezi ca ai inceput sa descoperi lumea , sa alergi si sa descoperi ca grabesti timpul .  Momentan e seara . S-a intunecat rapid , prea rapid incat sa realizez  . Am uitat sa mai privesc in sus si sa cercetez lumea de dincolo de stele ....