Eu nu exist

hai sa ne instrainam intr-o lume de straini si ne ignoram intr-o lume a ignorantei Hai sa fim perfizi intr-o lume perfida si sa fim actori intr-o lume plastica Sau hai sa ne prefacem ca ne cunoastem si ca traim si ca putem sa fim oameni

Scriu pe manuscrise vechi mărturii, secate de adevăr şi îmbibate cu laşitatea strămoşilor care au lăsat moştenire un altar al morţii, obligându-ne să ne urmăm soarta. Firele roşii sângerii ale destinului se agaţă în paşii  încurcaţi şi ameţiţi ai celui ce calcă pe trupuri inerte. Confuz, striveşte istoria cadavrelor, şi cu paşii lui - de parcă în căutarea sa îşi prezintă ultimul dans neîndemânatic - se îndtreaptă spre momentul în care şi el asemeni altora să se alăture celor a căror poveste şi-a spus cuvântul. Caută şi nu găseşte sicriu pentru cunoaştere, căci ea învie, cu puterea ei, şi strămoşi şi laşitate şi destin şi fire încurcate şi cadavre şi istorie

   De prea multe ori mi-am pus intrebarea asta. Ma bantuie chiar uneori. Pentru ca trebuie sa recunosti ca de multe ori se comporta neobisnuit de omeneste. Ai crede ca comportamentul lor pisicesc e doar o mare farsa. Te pacalesc in a crede ca sunt prostute si neajutorate si ca tot ceea ce pot face sunt lucruri puerile dar defapt sunt genii malefice care asteapta orice sansa sa te ucida in somn. Recent am achizitionat trei pisici. In total am patru. Da! Stiu: "Femeia nebuna cu pisici" . Dar nu. Nici pe departe. Sunt doar dragalase. Initial am avut un motan care a crescut mare, lenes si irascibil . Cu prima ocazie te zgarie de te omoara. A implinit patru ani. Mi se facuse dor de un pisic asa ca am facut rost de o pisica aproape siameza . Ceilalti doi au fost bonus.  I-am gasit. Erau amarati si speriati . I-am adoptat. Totalul? Trei pisici si un motan . Trebuie sa fie in al noulea cer. Trebuie sa admit ca atunci cand ma uit la ele fiecare are o personalitate individuala, un ...

Sunt aici. Exist!

Noaptea târziu,   Îmi plimb ochii pe întuneric Şi caut să mă agăţ  De cea mai mică sclipire. Noaptea târziu, Citesc în cearşaful şifonat Povestea noastră. Fără izbândă , de-altfel. Noaptea târziu, Ascult ticăitul enervant Al ceasului  Şi murmurul casei. Noaptea târziu, Strâng în podul palmei, Şoapte şi suspine Cu care să alimentez Lampa viselor . Noaptea târziu, Mă gândesc la tine!

Vreau să îţi muşc uşor gâtul  Şi să îţi simt răsuflarea greoaie ,  Atingându-mi părul. Vreau să îţi sărut pieptul lat Iar tu să îmi săruţi creştetul. Vreau să îţi răsfăţ cu sărutări Ochii , buzele şi fruntea  Iar tu să le accepţi pe toate Ca pe nişte daruri cereşti. Vreau să mă iei în braţe Şi să mă laşi să dorm pe pieptul tău, Să îţi simt bătăile inimii Şi să îţi simt viaţa . Dar cel mai mult vreau ca tu Să îmi săruţi buzele, Să îmi muşti din umeri Şi să ne pierdem în cearşafuri . Întrebarea e: "Îmi permiţi?"

Urăsc să îţi spun "Te iubesc!". Mi se par cuvinte false şi perfide, Care nu îmi aduc alinarea  Şi care nu exprimă sentimentele  Pe care ţi le port în piept, în suflet şi în gând. Suntem idioţi Dacă credem că două cuvinte, "Te iubesc!", Vor putea însuma vreodată Infinitatea de amor pe care ţi-o port Şi pe care probabil Ţi-o voi purta mereu! Suntem idioți Dacă credem că două cuvinte, "Te iubesc!", Ne vor putea aduce vreodată alinarea  Şi consolare în nopţile de vară  În care sufletul ne macină  Cu amintiri şi iluzii creând   Fantasme pregătite să ne muşte din inima. " Te iubesc!". Sună nesincer şi nu îmi crează decât repulsie Şi un gol în inimă .  Nu îmi spune decât că îţi mişti buzele- Buzele dulci ca veninul Şi amare ca mierea . "Te iubesc". Sună idiotic de nesincer . E ironic de cîte ori am simţit  Ca aduc mai multă suferinţă şi durere. Aceste cuvinte! "Te iubesc!". Mă fac să zbier de durere la gândul Că tu ai putea să îmi sp...