Scriu pe manuscrise vechi mărturii, secate de adevăr şi îmbibate cu laşitatea strămoşilor care au lăsat moştenire un altar al morţii, obligându-ne să ne urmăm soarta. Firele roşii sângerii ale destinului se agaţă în paşii încurcaţi şi ameţiţi ai celui ce calcă pe trupuri inerte. Confuz, striveşte istoria cadavrelor, şi cu paşii lui - de parcă în căutarea sa îşi prezintă ultimul dans neîndemânatic - se îndtreaptă spre momentul în care şi el asemeni altora să se alăture celor a căror poveste şi-a spus cuvântul. Caută şi nu găseşte sicriu pentru cunoaştere, căci ea învie, cu puterea ei, şi strămoşi şi laşitate şi destin şi fire încurcate şi cadavre şi istorie