Eu nu exist

suntem oameni, care visam iluzoriu și ne propunem să scăpăm adevăruri doar când soarta ne face să ne simțim oameni mari. ei, voi, noi plimbăm de o sfoară realitatea și când scapă din captivitate, ne trezim și spunem mâine.

dacă eu aș fi fost în papucii tăi , aș fi oprit lumea în loc și aș fi pus pauză timpului. M-aș fi desprins de carne doar să fiu acolo pentru tine. dacă  eu aș fi fost în papucii tăi, nu ceream motive pentru care ochii mei î ndrăznesc să caute ochii tăi. dacă eu aș fi fost în papucii tăi aș fi fost acolo. dar eu nu mai am loc.

daca eu as fi fost in papucii tai , as fi oprit lumea in loc si as fi pus pauza la timp si m-as fi desprins de carne doar sa fiu acolo pentru tine. daca eu as fi fost in papucii tai, nu ceream motive pentru ca ochii mei indraznesc sa caute ochii tai. daca eu as fi fost in papucii tai as fi fost acolo. dar eu nu mai am loc in papucii tai.

daca am povesti despre noi ce final am pune? Eu te vad. Tu inca iti faci control oftalmologic. Eu te aud Tu inca esti la ORL. Eu te simt Tu esti programat  la neurolog. sa nu simti, sa nu vezi, sa nu auzi amani diagnosticul... ma vezi? ma auzi? ma simti?

ti-ai lasat amprenta in emotii statute la cald pana au facut gramezi de viermi pe care i-am maturat la corbi

ne-am facut un obicei din a depana amintiri de ieri poate pentru ca nu a mai ramas  altceva  de spus decat lucruri  ce nu au fost  spuse atunci -iertare-

Mi-ai spus să-ți spun  dar nu puteam să pot..  <<Vorbește-mi în culori >> -ai spus- Și ți-am desenat hărți  în culori aprinse, Poate prea aprinse  căci ți-am ars  corneea  și nu mai m-ai putut  auzi.  Ți-am desenat  manual de utilizare,  în caz de pericol, dar erai  discromatopsic.