Treceți la conținutul principal

Insufletirea

Dragul meu...

Am evitat sa iti scriu mult timp .
Prefer sa te stiu undeva departe , unde scrisorile mele , pe care le scriu in vag , nu te vor ajunge . Te intalnesc noaptea in gand si dansam in constelatii .
Suntem fiinte supreme  , fiinte mai presus de intelegere .
Suntem un punct infim intr-un orizont rosu impregnat in sangele tuturor melancoliilor de suflete ratacite. Suntem pierduti pe pamant , suntem rataciti unul de altul si eu insumi sunt prinsa intr-un labirint de spirite astrale . Suntem pe acelasi pamant constienti de existenta celuilalt .
Te zaresc din umbra nucului imbatranit de stele . Ma cufund in umbre si devin una cu ele . Iti urmaresc miscarile greoi ale trupului impovarat de pacatele supreme.
...si stau si te astept in umbra nucului batran lasand monstrii sa creasca treptat . Cresc si se ridica la inaltimea nucului invaluidu-l intr-un cavou de cosmar in care suntem prinsi si noi
Te vad si ma vezi si in acelasi timp suntem transparenti . Suntem singuri pe pamant , nu existam in ochii lumii si suntem pierduti unul in altul si unul de altul .
 Imi spui ca ma iubesti in lumini incadescente dar eu nu pot vedea decat lumini lipsite de candoare.
 Lumini ce nu stau locului si se alearga ca niste fantome. Lumini care imi amintesc de nebuloasele sufletului meu .
Anii in care nucii falnici stateau de paza si impiedicau cosmarele sa ma prinda din urma au luat sfarsit si o noua era incepe.
Nucii , rand pe rand , se prabusesc la pamant si ramanem noi , dezgoliti de ploi si atinsi de pacate.
Vad astre secate de lumina , ce zac in taramul umbrelor . Le vad pe toate cum se pierd inghitite de intuneric , se pierd , se pierd in infinit pana ce nu ramane nimic.
...si totul o ia de la capat...
Strazile prafuite , sfarmate de pasii greoi ai unor oameni ce cantaresc tone de pacate si suferinte , sunt acum pustii si goale in rasaritul fara soare . Spatiul cosmic nesfarsit este completat de stoluri de ciori ce infecteaza aerul cu croncanitul lor mortuar  .
Tot ce-i viu pleaca din calea stolurilor ce sorb firul vietii . ...si  plec si eu sa imi acopar sufletul care inca-i viu
Cauta-ma !

Tu nu existi ..
dar eu continui sa iti scriu ...

Comentarii

  1. Te felicit pentru idealismul si intensitatea dramatica a pasiunii si a emotiilor de care dai dovada.
    Sa nu renunti niciodata la scris!

    RăspundețiȘtergere
  2. :3 multumesc @holy sinner pentru ca ai citit aceasta frantura a sufletului meu

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

This is for the crazy ones, for the desperate, for the shielded, for those who are afraid, for those in need of help...

"You have three walls of protection and one of sarcasm around you. Sometimes you should cut the bullshit!" - the things you said to me in mid autumn craze.    You never realize how shielded you are until someone points it out to you. Points out how crazy you are in fact and how much you are in need for someone to save you I told you that I don't know how I got like this. I told you that sometimes I try to say somethings but they will always get stuck at the bottom of my neck. I told you all these stuff and I believed some of them . Until the point you told me that I am full of bullshit. And I believed that this couldn't possible be true because even though I lie to those around me I would never lie to myself. I would never lie about my happiness and I would never lie to myself about my sadness..  Little did I know that most of all I lied to myself. Because in the process of making the people around me believe my fake feelings I fooled myself included up until the...

About love

Love is just a word until someone comes along and gives it meaning. ~ Anonymous I've never considered love  as such a difficult thing to feel I've never though that saying  three words to someone  will have such a heavy  meaning and if i were to scale them they would be heavier than the sun and they make holes in our hearts  and would leave us mute  and silenced

Oare mâţele viseaza?

A venit toamna ! Îmi amintesc cu drag clasele primare când făceam compuneri de copil mic care întotdeauna începeau cu "A venit ..." Orice ar fi fost întotdeauna venea cineva... Acum e târziu ! Mă uit pe geam şi mă gândesc ! Mă gândesc cum trece timpul şi eu nici măcar nu vad schimbările pe care le produce în viaţa mea ! Nu le vad dar le simt! Mâţa sta pe scaun şi doarme ! Ei poate ca nu-i pasa de trecerea timpului ! Se spune ca animalele trăiesc fiecare clipa ca şi cum ar fi ultima ! De ce nu pot şi oamenii să fac asta !! Oh! ...Acu toarce ! Oare visează? Oare ce visează? Întotdeauna m-am întrebat asta când mă uitat la o pisica cum doarme ... mă gândeam întotdeauna la ce se gândeşte atunci când toarce , atunci când se uita la tine cu ochii ei mari . Oare visează ca sărută un şoricel şi ca se va transforma într-o pisica prinţ sau prinţesă? Oare visează ca este urmărită de un şoarece mutant care vrea să o mănânce Oare visează ca poate zbura şi poate să prindă orice vrabie ...