Treceți la conținutul principal

Libertatea!

Dragul meu..

Revin la " Dragul meu..". Nu te pot alunga încă din sufletul meu , încă mai am nevoie de tine . Am nevoie de tine pentru a mă cunoaște în totalitate.
Sunt îngrădită ca o pasăre într-o colivie.O pasăre sălbatică care a fost prinsă și pusă într-o cușca de fier departe de liberul cerului , departe de iubirea după care rîvnește .
Mă simt uscată , mă simt singura și mă simt falsă .Simt ca zîmbetele , fericirea pe care o arăt în fiecare zi sunt minciuni , simt ca persoana care am devenit nu mă reprezintă..
De ce?...
  Urăsc să fiu falsă , urăsc falsitatea și totuşi simt cum aproximativ toată lumea e falsă , inclusiv TU .
Te-am acceptat fals , te-am acceptat asa cu erai tu .Nu erai perfect , nu aveam nevoie de perfecţiune. Aveam nevoie de ceva ce putea să mă schimbe . M-ai schimbat , dar nu în persoana după care rîvneam .
Mă pierd în gînduri mult prea des , visez tot timpul si oboseala mă lasă fără grai . Oboseala provocata de tristețe , de tot ceea ce este în sufletul meu .
Tac și înghit !
Nu îmi las frustrările să afecteze pe alții . Îmi accept soarta , mă accept pe mine asa cum sunt . Mă suport ! Momentul final e momentul în care o să explodez , momentul în care masca cade iar totul este dezvăluit.
Mă regăsesc în expresionism ..M-ai știi? Redarea unor stări sufletești . Îmi creez o masca pe care nu mulţi pot să o sfîșie . Tu ai reușit  și nu m-ai putut accepta asa cum eram.
Mi-a părut rău !
"Mîine e o alta zi !"Pentru mine e aceeași zi , aceeași zi trăită Iar și Iar . Pana cînd ?Pana va apărea cineva care să mă accepte . Realizezi? Îmi rămîne doar să sper . Sa sper ca într-o zi acel cineva va deschide colivia si mă va lăsa să îmi deschid aripile spre cer .Sa zbor sper înaltul cerului , să uit de griji , de frustrări de chinuri și tristeți , să las norii să mă iubească , stelele să mă vegheze și fulgerele să mă apere .
Sa știu ca am pe cineva alături de mine.Zilele trec repede , mult prea repede însa secundele mi se par eterne .
Urăsc să știu ca mă citești ca pe o carte deschisa , urăsc ca știu ca îmi citești gîndurile și sufletul .
Resemnarea.E singurul lucru la care pot apela , mă resemnez și trec mai departe dar într-un punct mă împotmolesc în nămol și sunt trasa în străfundurile pămîntului și acolo voi rămîne pana cineva îmi va descoperi sufletul gol si se va întreba dacă toate sufletele de atunci erau asa...
Dezamăgirile se țin în lanț , durerea mă mistuie și nu îmi pot revărsa frustrările decît scriindu-ți . Evoluez! Chiar dacă nu realizez cum .. evoluez într-un fel , evoluez într-o direcție necunoscută .

Vreau să exiști !

Adio !

Comentarii

  1. Ai atins perfectiunea in descrierea sentimentelor.. starilor tare. O sa existe, o sa vezi. Si sper acel "el" sa te merite intr-adevar.:*

    RăspundețiȘtergere
  2. ai descris cu niste sentimente inevitabile....ft frumos )nice:*

    RăspundețiȘtergere
  3. :) ... totdeauna avem pe cineva alaturi. si daca nu e om, e vantul care ne tine de mana precum spunea cineva intr-un blog:) ... si mai presus de toate e Dumnezeu. el e cu noi, desi de multe ori, noi nu suntem cu El

    RăspundețiȘtergere
  4. atâta timp cât cineva te schimbă, e ok. în shcimb, când cineva te schimbă total sau modul de gândire e grav, mai ales dacă nu e ceea ce doreşti. de nu dai ''skip'' şi apoi ''next''?

    RăspundețiȘtergere
  5. ...alege doar lucrurile de care ai nevoie...acum stii mai bine care sunt...

    RăspundețiȘtergere
  6. Chiar se merita sa citesti asemnea articol

    RăspundețiȘtergere
  7. Craciun Fericit!
    Te invit sa citesti :
    http://www.tipimaginar.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  8. Superb ... Mi se pare ciudat sa dau intamplator peste gandurile pe care am senzatia ca imi apartin :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna dragii mei ( e amuzant ca va pot folosi apelativul de "drag" atat de usor)

    Dupa o perioada de timp ( indelunga) recitindu-va comentariile si cuvintele frumoase pe care mi le-ati adresat mi-ati lasat un zambet pe buze si o inima mai usoara. Recunosc ca atunci nu am apreciat îndeajuns sprijinul vostru si sentimentele pe care mi le împărtășeați . Tin sa va spun ca sunteti niste persoane cu adevarat superbe si ca va multumesc din tot sufletul :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Resemnarea~

Dragul meu ,  Odata simplul fapt ca imi erai alături imi năucea toate simțurile si ma simteam otravita . Faptul ca te-am văzut, ca ți-am simțit suflarea pe obrazul meu mi-a amintit blestematele sentimente de care am fugit si pe care încercam sa le îngrop .  Vreau sa scap de amintirea atingerii tale , vreau sa scap de sentimentele pe care mi le-ai invocat din nou și apoi voi fi libera . Da! Îmi e frica sa fiu rănită . Poate îmi e frica de dragoste caci de fiecare data ajuns sa imi simt sufletul sfasiat in bucati , in bucati vitale pe care le pierd usor . Din cauza ta duc o lupta în interiorul meu , o lupta care îmi derutează inima și mintea , care ma înnebunește fiindca ,Doamne, îmi lipsești atât de mult și tu nu realizezi . Nu iti dai seama ca fiecare cuvânt care mi-l adresezi înseamna universul pentru mine. Cum sa te înfrunt când rămân paralizata când te vad .Buzele , mâinile și inima îmi tremura la vederea ta . Urechile îmi vibrează la auzul vocii tale și ochii ma ard c

Geez ! Just pick an animal !!!!

Dacă as avea de ales și sa fiu alta ființă ce as alege? Nu cred ca as fi vre-un animal sălbatic .Deh aste trebuie sa se descurce singure și eu sunt genul de persoana care distruge un oraș dacă sunt lăsată singura. Therefore....Nu cred ca as fi un câine. Câinii sunt trădători . Le spui câteva vorbe dulci , le dai un os și ai devenit stăpânul lor. Cam ca unele persoane de sex masculin. Nu cred ca as fi o pisica . As prefera sa îmi țin coada pe lângă corp și sa nu zboare trasa de capriciile unui puștan de 3 ani sau alte nenorociri . Nu cred ca as fi o pasăre domestica. Păsările  sunt proaste și le decapitezi prea ușor și slava Domnului îmi place unde îmi e capul . Nu cred ca as fi o oaie . Oile emana mirosuri  și sunt brutalizate de ciobani  și deasemenea te poți alege decapitată din tânăra pruncie mai ales în perioada Pastelui. Nu cred ca as fi ceva scârbos  pentru ca e scârbos nu cred ca e nevoie sa dau exemple.. M-am întrebat întotdeauna dacă ființele scârboase realizează ca sunt Yucky

Joc de copii

In capul meu intotdeauna avem conversatii imaginare. In totdeauna in acelasi loc , pe o banca la apus de soare . In intunericul care se lasa usor ,usor pe nesimtite apoi deodata. Stam pe o banca subreda si martora a atator generatii, plina de inscriptii si declaritii de dragoste , codificari si alte cele. Stam, doar noi doi. Sunt la un capat de lume. Nimeni nu trece , nimeni altcineva nici macar nu exista .Suntem doar noi doi pe o banca , in linistea serii . O liniste cumva incomfortabilas si cumva terifianta prevestitoare de rau .  O liniste rece.  Ma privesti cu ochi flamazi si te infrupti din fiecare cuvant al meu. Eu nu am stare. Niciodata nu am cand sunt langa tine. Ma ridic si incep sa ma plimb pe bordura de langa noi. Cu pasi mici , ca un joc de copil , fara sa calc inafara bordurii , umbrele danseaza cu mine si tu ma privesti . Luna iese inainte ca unul dintre noi sa scoata vre-un cuvant. Suntem singuri si totusi impreuna.   Ma opresc din jocurile puerila si ma uit la luna.