Eu nu exist

Dragul meu... Am evitat sa iti scriu mult timp . Prefer sa te stiu undeva departe , unde scrisorile mele , pe care le scriu in vag , nu te vor ajunge . Te intalnesc noaptea in gand si dansam in constelatii . Suntem fiinte supreme  , fiinte mai presus de intelegere . Suntem un punct infim intr-un orizont rosu impregnat in sangele tuturor melancoliilor de suflete ratacite. Suntem pierduti pe pamant , suntem rataciti unul de altul si eu insumi sunt prinsa intr-un labirint de spirite astrale . Suntem pe acelasi pamant constienti de existenta celuilalt . Te zaresc din umbra nucului imbatranit de stele . Ma cufund in umbre si devin una cu ele . Iti urmaresc miscarile greoi ale trupului impovarat de pacatele supreme. ...si stau si te astept in umbra nucului batran lasand monstrii sa creasca treptat . Cresc si se ridica la inaltimea nucului invaluidu-l intr-un cavou de cosmar in care suntem prinsi si noi Te vad si ma vezi si in acelasi timp suntem transparenti . Suntem singuri pe paman

Vino cu mine să ne îmbătăm  cu anticariate pline cu cărţi prăfuite şi înjosite de amprentele oamenilor . Vino cu mine să ne pierdem în labirinturile din crăpăturile străzilor uzate de tălpile oamenilor. Vino cu mine să ne plimbăm într-un taxi îmbâcsit  cu miros de fum de ţigară aruncată pe podea  din gurile oamenilor. Vino cu mine să ne aruncăm  în marea de oi pierdute pe trecerea de pieton ,  proaspăt vopsită  de mâinile oamenilor. Vino cu mine să rătăcim  printre galaxii de pietre pierdute din braţele oamenilor. Sau mă laşi singură?

Mi-e infidel el corbul cel garbovit , Mi-e infidel si patul  in care ai dormit. Mi-e infidela lumea care m-a crescut , Mi-e infidela mama ,mi-e infidel si tata. Mi-e infidel pamantul pe care am calcat, Mi-e infidel si sufletul neascultat. Mi-e infidel , mi-e infidela! Mi-e infidela mana cu care tie-ti scriu , Mi-s infideli si ochii care ti-s fideli. Mi-e infidela steaua calauzatoare a fiintei mele, Mi-e infidel si zeul stelei mele. Mi-e infidel poporul cel infidel, Mi-e infidela lacrima cu-acid. Mi-e infidel ,mi-e infidela! Mi-e infidel pana si universul. La revedere! Ma intorc

     Vad pe un cer cenusiu pasari derutate de vant si de rece. Una ici si una colo zboara in zig-zag bete de frig .    Altele se pierd , altele poate fug ca adolescentii care nu isi gasesc locul si altele merg inainte in speranta ca vor gasi o viata mai buna , efect de turma poate .     Puii au invatat de mult sa zboare. Ii priveam cum se avantau mandri spre cer dar cu luare aminte de legenda lui Icar.    Altii au ramas in urma suicidali . Rebelii? Rebelii asteapta sa plece pe ultima suta de metri intr-o directie aleasa de ei si nu de turma . Altii cauta aventuri  pe cand ceilalti prefera siguranta . Si e oare atat de sigur in turma?    Chiar daca esti in turma tot poti sa mori doar ca mori ca ceilalti , nu cu ceilalti doar CA ceilalti , insa daca esti o pasare ciudata poti muri unic si cu splendoare. Dar tot mori .     E urata moartea dar nu m-as astepta nici sa fie Miss Universe. As vrea sa fie macar draguta (sper ca nu i-am ranit sentimentele) .But then again...I've never met he

Let's be old fashioned at least once a week. De ce nu? De ce sa nu fim romantic inraiti? De ce sa nu ramanem fara rasuflare caci asa ma simt de fiecare data cand ascult  o melodie de genul asta : Ma simt perfect , ma simt romantica , ma simt ca si cum as sta o vesnicie intr-o cafenea pe vreme de ploaie cu o ceasca de ceai in mana cu un fundal  muzical de genul.  Ma simt perfect pentru o vreme de toamna . I want to be a part from a '50s musical. Vreau o perioada de aur , vreau fericire absoluta si perfectiune dar la sfarsitul zilei te intrebi : "Nu asta vor toti?" La revedere ! Ma intorc...

Hai sa ne ingropam in toamna si sa ne tinem de maini sub frunze arse de soare . Hai sa ne intoxicam cu miros de frunze arse pe un pamant prea rigid ca sa ne mai spuna ce il doare. Hai sa radem de jocul cearsafurilor in bataia vantului rece tomnatic. Hai sa incercam iar sa ne amintim cum era pe cand eram copii si stateam la umbra unui nuc ce intra lent intr-o stare de hibernare. Hai sa  fim imaturi si sa ne batem cu frunze moarte lasand pamantul rece. Hai sa plangem  ca numai ploua cu tunete si fulgere si ca trebuie sa ascultam o noapte taciturna. Hai sa ne petrecem serile la umbra unor pruni goliti de mainile gospodarilor. Hai sa prindem greierii pana nu ingheata pentru a ne tine companie . Hai sa descoperim peisaje noi . Hai sa mangaiem si sa consolam petalele crinilor uscati. Hai sa fim irationali stand noapte si cautand ceva pe un cer intunecat. Hai sa ne imbolnavim....sau mai bine hai sa nu! Hai sa citim carti vechi pe o iarba uscata panditi de un soare din ce in ce mai palid. Hai

E noapte iar ... O noapte uscata si torida ca toate celelalte de pana acum . E o atmosfera fara vant . Imi displace o noapte fara adieri racoroase .  Pamantul e insetat si fantana e seaca . Mi-e inca in fire sa arunc cu pietre in fantana si sa aud un clipocit atat de cunoscut mie si totusi astazi piatra s-a izbit doar de un ecou uscat , parca tipand dupa apa .  "-Apa!" Vant , apa , pietre , fantana  si galeata albastra ...  Intotdeauna revin la galeata albastra care statea in mijlocul holului cu un singur bec ars , intotdeauna asediat de insectele noptii ... si totusi de unde venea lumina?  Nimic nu se afla imprejurul galetii albastre .  Ma intreb de ce oare?  -De ce e importanta galeata albastra ?  Fie prima amintire , fie ultima galeata era tot albastra . Eram eu si o galeata albastra pe un hol al carui iluminare era si inca imi este necunoscuta .  -Si de ce e asa fascinanta galeata? E goala.... sau nu...nu e goala.. Era cu apa .. -Ahh! Cum s-o numi culoarea? Culoare galeti

Te vad plangand in noptile toride de vara In cearsafurile albe spalate cu clor , Clor cu mirosul vantului de primavara, Clor scurs din suferinta astrelor . Infloresc crinii iar. Si ei sunt de un alb familiar Dar nu-s spalati cu clor  ...si nici cu dero. Sunt spalati in lacrimile propriul amor si parfurmati in luna plina de august, Caci au fost crescuti pe un pamant injust. Te astept cu un buchet de crini albi... La revedere ! Ma intorc..

Imi place dezordinea... In dezordine gasesc toata ordinea de care am nevoie. Nu sunt o persoana ordonata si nici ca pretind altfel. Nu imi sta in fire si nu ma simt bine daca nu e dezordine . Am un birou aglomerat care mie imi place. E biroul meu si stiu fiecare lucru care e pe el  de la pahare cu apa de pictat si var lavabil pana la hirtii mazgalite fara rost dar cu atasament sentimental .  Multi cred ca nu e greu sa fii dezordonat... Dar e! Si dezordinea e un talent. Dezordinea e ca un joc de memorie (daca va mai amintiti jocurile in care trebuia sa memorezi locul unor carti amestecate si ca sa castigi trebuia sa le gasesti perechea?). Da! Dezordinea e un talent unic , dezvoltat in masuri diferite. In dezordinea mea vad ordine iar in ordinea altora eu vad dezordine...Ce e rau cu asta? La revedere ! Ma intorc!

   Aleargă sau ia-ți bicicleta și pedalează atât de repede încât sa simți aerul cum își plimba degetele prin parul tău sau scoate capul pe geamul unei mașini sau autobuz (deși nu e la fel de sigur) sau pur și simplu ieși afara pe o vreme furtunoasa .   Ce vreau sa spun este : SIMTE!  Poate sunt anormala dar pentru mine vantul are miros de iasomie .  De fiecare data când scot capul pe geamul autobuzului nu inspir altceva decât vânt cu miros de iasomie. Fie iarna, fie vara pentru mine vântul are aceeași aroma de iasomie înflorită din plin , iasomie proaspătă de dimineață , iasomie neîntinată de nici o creatura , iasomie pura.  Simte vântul , aerul și natura! Poate într-o viata anterioara am fost un câine căci sa simt vântul cum călătorește cu mine și prin parul meu e divin  .  Simt ca toate lucrurile sunt lăsate undeva departe și nimic nu ma poate atinge și dansez cu aerul , cu intregul curent . Ajung sa simt aerul ca e pe o ființă . Poate vântul este mai uman decât unele persoane de pe

Dragul meu ,  Odata simplul fapt ca imi erai alături imi năucea toate simțurile si ma simteam otravita . Faptul ca te-am văzut, ca ți-am simțit suflarea pe obrazul meu mi-a amintit blestematele sentimente de care am fugit si pe care încercam sa le îngrop .  Vreau sa scap de amintirea atingerii tale , vreau sa scap de sentimentele pe care mi le-ai invocat din nou și apoi voi fi libera . Da! Îmi e frica sa fiu rănită . Poate îmi e frica de dragoste caci de fiecare data ajuns sa imi simt sufletul sfasiat in bucati , in bucati vitale pe care le pierd usor . Din cauza ta duc o lupta în interiorul meu , o lupta care îmi derutează inima și mintea , care ma înnebunește fiindca ,Doamne, îmi lipsești atât de mult și tu nu realizezi . Nu iti dai seama ca fiecare cuvânt care mi-l adresezi înseamna universul pentru mine. Cum sa te înfrunt când rămân paralizata când te vad .Buzele , mâinile și inima îmi tremura la vederea ta . Urechile îmi vibrează la auzul vocii tale și ochii ma ard c

Locuiesc într-o zona retrasă de zgomotele oraşului agitat . Adesea am regretat dar acum am învăţat să apreciez liniştea naturii şi când spun liniştea mă refer la toate zgomotele naturii : cântecul păsărilor , foşnetul frunzelor sau șuietul vântului . E adevarat că în zona aceasta nu ai la fel de multe posibilităţ i dar deasemenea nu ai la fel de multe tentaţii. Am învăţat că e atât de frumos să vezi lucrurile pe care în trecut le ignorai . O persoană care trăieşte în inima oraşului odată m-a întrebat: " Tu ce faci să te distrezi , să te simţi bine? Unde stai tu , nu văd să ai prea multe activităţi .Nu te plictiseşti?" şi am rămas fără cuvinte surprinsă că nu simţeam nici o clipă resentiment faţă de zona aceasta căci este locul copilăriei mele fără de care nu aş mai fi persoana care sunt astăzi . La început nu ştiam ce să răspund . Am rămas prinsă în gândurile mele şi apoi s-a revărsat o avalanşa de amintiri şi am răspuns : " Cât timp acorzi unei frunze care cade dintr-un

A fost o perioada proasta! Ultima mea postare a fost in 2011 cand mi-am inchis contul de pe Blogger si mi-am sters toate blogurile si postarile. Poate au fost unii care au regretat sau poate ca nu. Nu am de unde sti. Poate unii s-au intrebat "de ce?". Postul acesta e o justificare. Primul meu post a fost scris din inima chiar daca era pueril si imperfect si un critic l-ar fi zdrobit dintr-o clipire dar era al meu si era din suflet. Incepusem sa ador sa scriu lucruri la care oamenii deobicei nu se gandesc . Trecuse un an si a aparut COMPETITIA. Uitasem ce inseamna sa scrii din placere . Am inceput sa scriu pentru a ajunge prima. Am ajuns sa scriu pentru a intrece alti bloggeri siam ajuns sa scriu fals.Scriam de nevoie numai scriam din placere si am realizat asta tarziu.Astfel am oprit totul.Am facut o pauza de un an.Un an benefic pentru mine deoarece am avut sansa sa ma regasesc , sa ma adun si sa incep sa ma maturizez. Acum incerc sa revin in lumea in care mi-am gasit initial

Te asteptam cu un ceai fierbinte  In cana copilariei tale. Iti asteptam privirea patrunzatoare, Sa imi descoase materialul moale Si sa ma cuprinzi fara cale de scapare. Aburul de ceai fierbinte Al atator flori ofilite  Iti ghida atingerea amara , De dor , de dragoste precara !

Mirosul vantului reanimat de vara , Imi rasfata amintirea ultimului sarut, Bantuita de privirea unui om pierdut, Ratacit in neantul de arama. Un om ca mine- Prea instabil sa mai fie de pe asta lume, Prea dornic de uitarea Momentelor de nefericire . Si totul devine mai neclar Si vantul amuteste iar- Si voi uita totul, Pentru inca o eternitate O blestemata eternitate.

Amor necunoscut de lume, Impiedicat de remuscari si amintirile de maine. Amor nenorocit de dureros  Ce imi sfarama oasele si ma tranteste jos Amor neinteles si amor ce va fi uitat , Amor neincetat , amor abandonat .

Dragul meu ... Privirea pierduta și atât  hipnotică  pe care o aveai atunci când te pregăteai să mai ucizi o parte din mine, mă atrăgea din ce în ce  mai aproape de sufletul tău. Credeam că poate o să pot să te vindec de povara rece pe care o purtai pe umeri .  Atât de singur , atât de neînțeles de umanitate și atât de pierdut , tu ai reprezentat motivul pentru care doream să trăiesc . Misterul și nebunia ta erau ca o momeală ce ma atrăgea indiferent de cît de mult m-as fi  împotrivit . Căutai disperat un mijloc care ți-ar fi putut aduce salvarea . Erai pustiit de umanitate și de conștiință și visai la un mijloc de salvare. Erai un martor al existenţei umanității pe pământ , ai analizat fiecare ființă și apoi ca din senin destinul ți-a jucat marea farsă întâlnindu-mă pe mine . Şi undeva în subconștientul tău știai . Şi din toate m-ai dorit pe mine . M-ai dorit pe mine : fata fără frică de iubire , fata a cărui zâmbet era ferit de umbrele negre  ale vieții . M-ai dorit pe mine :

Știi ce vreau? Hmm. E prostesc să cred că ai putea să știi ce îmi doresc. Ei bine . Îmi doresc să fi trăit în secolul XVIII . Şi când spun "să fi trăit în secolul XVIII" nu mă refer la război , intrigi politice , conflicte teritoriale , sărăcie, boli și durere . Nu. Când spun secolul XVIII mă gândesc rochii pompoase , la corsete mult prea strânse , la manierele învățate inca de mici copii , la gentlemanii inconfundabili și la intrigile amoroase. Mă gândesc la un picnic cu bine știutul ceai de la ora 5, la umbra unui stejar , la balurile organizate în cinstea regelui , la lupta dintre domniţe pentru noul Domn din oraș .Mă gândesc la cât de pudice erau femeile și la faptul că aveau respect de sine. Mă consider într-adevăr învechită să doresc să trăiesc într-o era parcă ștearsa cu buretele din memoriile multora , dar ignorând toate părțile negative , oamenii acelor timpuri duceau o viaţă relativ simplă si în același timp minunată. Fără tehnologie avansată , fără machiajul excent

E interesant faptul ca nu am realizat pana acum cât de plăcut suna liniștea.Preocupată de zgomotul pe care creierul meu îl produce cînd analizez prea mult situaţii, nu am acordat de mult atenţie liniştii.Nu cred ca o persoana are timp sa asculte liniştea. Fie nu are timp , fie nu are posibilitatea. Ca întotdeauna  sunt martoră unor evenimente care nu au o importanta deosebita pentru alti oameni , care sunt ignorate si puse în rîndul "zilelor mediocre de iarna ".E intr-adevăr  păcat . Am realizat de-a lungul anilor ca acord importanţă detaliilor uitate si mă gandesc la acele lucrurile ignorate de mulţi Astăzi am auzit cum cad fulgii si permitem sa te întreb : Tu de cate ori ai realizat ca e atît de linişte încît poţi sa auzi cum cad fulgii?. De cate ori te-ai concetrat doar ca sa auzi milioane de fulgi făcînd contact cu fiecare obiect pe care îl intalnesc?  Crede-mă pe cuvînt cînd îți spun ca am rămas în transă minute bune .  Hipnoza?  Poate! Dar  m-am simţit fericită.  Poate