Știi ce vreau?
Hmm.
E prostesc să cred că ai putea să știi ce îmi doresc.
Ei bine .
Îmi doresc să fi trăit în secolul XVIII . Şi când spun "să fi trăit în secolul XVIII" nu mă refer la război , intrigi politice , conflicte teritoriale , sărăcie, boli și durere .
Nu.
Când spun secolul XVIII mă gândesc rochii pompoase , la corsete mult prea strânse , la manierele învățate inca de mici copii , la gentlemanii inconfundabili și la intrigile amoroase.
Mă gândesc la un picnic cu bine știutul ceai de la ora 5, la umbra unui stejar , la balurile organizate în cinstea regelui , la lupta dintre domniţe pentru noul Domn din oraș .Mă gândesc la cât de pudice erau femeile și la faptul că aveau respect de sine.
Mă consider într-adevăr învechită să doresc să trăiesc într-o era parcă ștearsa cu buretele din memoriile multora , dar ignorând toate părțile negative , oamenii acelor timpuri duceau o viaţă relativ simplă si în același timp minunată.
Fără tehnologie avansată , fără machiajul excentric (pe care îl găseai doar la fetele de la Felinarul Rosu) , fără atât de mult stres , duceau o viaţă admirabilă .
Poate o să fiu considerată relativ ipocrită ignorând toate aspectele mai puţin favorabile. Dar nu le dau uitarii ci pur si simplu scot in evidenta aspecte pe care secolul XXI le-a uitat de mult .
Nu e prima data cand ma gandesc la secolele trecute si la multele aspecte placute mie si cad pe ganduri zile intregi comparand si analizand aspecte ale vietii de atunci si celei de acum si apoi ma gandesc la o idee nastrusnica in a combina cele doua secole .
Si totusi se s-ar fi întâmplat dacă am fi avut dezvoltarea tehnologică , rochiile pompoane și manierele in acelasi secol?
Hmm.
E prostesc să cred că ai putea să știi ce îmi doresc.
Ei bine .
Îmi doresc să fi trăit în secolul XVIII . Şi când spun "să fi trăit în secolul XVIII" nu mă refer la război , intrigi politice , conflicte teritoriale , sărăcie, boli și durere .
Nu.
Când spun secolul XVIII mă gândesc rochii pompoase , la corsete mult prea strânse , la manierele învățate inca de mici copii , la gentlemanii inconfundabili și la intrigile amoroase.Mă gândesc la un picnic cu bine știutul ceai de la ora 5, la umbra unui stejar , la balurile organizate în cinstea regelui , la lupta dintre domniţe pentru noul Domn din oraș .Mă gândesc la cât de pudice erau femeile și la faptul că aveau respect de sine.
Mă consider într-adevăr învechită să doresc să trăiesc într-o era parcă ștearsa cu buretele din memoriile multora , dar ignorând toate părțile negative , oamenii acelor timpuri duceau o viaţă relativ simplă si în același timp minunată.
Fără tehnologie avansată , fără machiajul excentric (pe care îl găseai doar la fetele de la Felinarul Rosu) , fără atât de mult stres , duceau o viaţă admirabilă .
Poate o să fiu considerată relativ ipocrită ignorând toate aspectele mai puţin favorabile. Dar nu le dau uitarii ci pur si simplu scot in evidenta aspecte pe care secolul XXI le-a uitat de mult .
Nu e prima data cand ma gandesc la secolele trecute si la multele aspecte placute mie si cad pe ganduri zile intregi comparand si analizand aspecte ale vietii de atunci si celei de acum si apoi ma gandesc la o idee nastrusnica in a combina cele doua secole .
Si totusi se s-ar fi întâmplat dacă am fi avut dezvoltarea tehnologică , rochiile pompoane și manierele in acelasi secol?
Comentarii
Trimiteți un comentariu