Treceți la conținutul principal

Dezordine ordonata!

Imi place dezordinea... In dezordine gasesc toata ordinea de care am nevoie.
Nu sunt o persoana ordonata si nici ca pretind altfel. Nu imi sta in fire si nu ma simt bine daca nu e dezordine .
Am un birou aglomerat care mie imi place. E biroul meu si stiu fiecare lucru care e pe el  de la pahare cu apa de pictat si var lavabil pana la hirtii mazgalite fara rost dar cu atasament sentimental .
 Multi cred ca nu e greu sa fii dezordonat... Dar e!
Si dezordinea e un talent. Dezordinea e ca un joc de memorie (daca va mai amintiti jocurile in care trebuia sa memorezi locul unor carti amestecate si ca sa castigi trebuia sa le gasesti perechea?).
Da!
Dezordinea e un talent unic , dezvoltat in masuri diferite.
In dezordinea mea vad ordine iar in ordinea altora eu vad dezordine...Ce e rau cu asta?

La revedere !

Ma intorc!

Comentarii

  1. hei , şi eu îs dezordonat ! sunt mândru acum !
    mai presus de toate îmi place să păstrez lucruri aparent nefolositoare , ca pixurile fără pastă de pilda...
    mereu sub pretextul că-mi vor trebui odată :))
    deci, da ! şi biroul meu e plin .

    RăspundețiȘtergere
  2. haha..Sa stii.. am o cana plina cu pixuri fara pasta.. de care m-am atasat ,intr-un fel , sentimental si imi place sa le vad acolo..Cat despre lucrurile nefolositoare..ma intreb adesea daca sunt pe atat de fara importanta pe cat par. Poate rolul lor principal e psihic si nu functional..

    RăspundețiȘtergere
  3. Esti suflet de artist, ..ei adora dezordinea :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Vaai..:))..lucky me.. am ce ii spune mamei de acum in colo cand nu vreau sa imi fac curat pe birou ...
    Multumesc @Brandusa ! Cine stie ce caracteristici mai are sufletul ..:*

    RăspundețiȘtergere
  5. :)))
    Da, ai ce-i spune mamei...ei si eu stiu asta de la fiica mea, "dezordonata" :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Resemnarea~

Dragul meu ,  Odata simplul fapt ca imi erai alături imi năucea toate simțurile si ma simteam otravita . Faptul ca te-am văzut, ca ți-am simțit suflarea pe obrazul meu mi-a amintit blestematele sentimente de care am fugit si pe care încercam sa le îngrop .  Vreau sa scap de amintirea atingerii tale , vreau sa scap de sentimentele pe care mi le-ai invocat din nou și apoi voi fi libera . Da! Îmi e frica sa fiu rănită . Poate îmi e frica de dragoste caci de fiecare data ajuns sa imi simt sufletul sfasiat in bucati , in bucati vitale pe care le pierd usor . Din cauza ta duc o lupta în interiorul meu , o lupta care îmi derutează inima și mintea , care ma înnebunește fiindca ,Doamne, îmi lipsești atât de mult și tu nu realizezi . Nu iti dai seama ca fiecare cuvânt care mi-l adresezi înseamna universul pentru mine. Cum sa te înfrunt când rămân paralizata când te vad .Buzele , mâinile și inima îmi tremura la vederea ta . Urechile îmi vibrează la auzul vocii tale și ochii ma ard c

Geez ! Just pick an animal !!!!

Dacă as avea de ales și sa fiu alta ființă ce as alege? Nu cred ca as fi vre-un animal sălbatic .Deh aste trebuie sa se descurce singure și eu sunt genul de persoana care distruge un oraș dacă sunt lăsată singura. Therefore....Nu cred ca as fi un câine. Câinii sunt trădători . Le spui câteva vorbe dulci , le dai un os și ai devenit stăpânul lor. Cam ca unele persoane de sex masculin. Nu cred ca as fi o pisica . As prefera sa îmi țin coada pe lângă corp și sa nu zboare trasa de capriciile unui puștan de 3 ani sau alte nenorociri . Nu cred ca as fi o pasăre domestica. Păsările  sunt proaste și le decapitezi prea ușor și slava Domnului îmi place unde îmi e capul . Nu cred ca as fi o oaie . Oile emana mirosuri  și sunt brutalizate de ciobani  și deasemenea te poți alege decapitată din tânăra pruncie mai ales în perioada Pastelui. Nu cred ca as fi ceva scârbos  pentru ca e scârbos nu cred ca e nevoie sa dau exemple.. M-am întrebat întotdeauna dacă ființele scârboase realizează ca sunt Yucky

Joc de copii

In capul meu intotdeauna avem conversatii imaginare. In totdeauna in acelasi loc , pe o banca la apus de soare . In intunericul care se lasa usor ,usor pe nesimtite apoi deodata. Stam pe o banca subreda si martora a atator generatii, plina de inscriptii si declaritii de dragoste , codificari si alte cele. Stam, doar noi doi. Sunt la un capat de lume. Nimeni nu trece , nimeni altcineva nici macar nu exista .Suntem doar noi doi pe o banca , in linistea serii . O liniste cumva incomfortabilas si cumva terifianta prevestitoare de rau .  O liniste rece.  Ma privesti cu ochi flamazi si te infrupti din fiecare cuvant al meu. Eu nu am stare. Niciodata nu am cand sunt langa tine. Ma ridic si incep sa ma plimb pe bordura de langa noi. Cu pasi mici , ca un joc de copil , fara sa calc inafara bordurii , umbrele danseaza cu mine si tu ma privesti . Luna iese inainte ca unul dintre noi sa scoata vre-un cuvant. Suntem singuri si totusi impreuna.   Ma opresc din jocurile puerila si ma uit la luna.