Te vad plangand in noptile toride de vara
In cearsafurile albe spalate cu clor ,
Clor cu mirosul vantului de primavara,
Clor scurs din suferinta astrelor .
Infloresc crinii iar.
Si ei sunt de un alb familiar
Dar nu-s spalati cu clor
...si nici cu dero.
Sunt spalati in lacrimile propriul amor
si parfurmati in luna plina de august,
Caci au fost crescuti pe un pamant injust.
Te astept cu un buchet de crini albi...
La revedere !
Ma intorc..
mă-ncumet la un ceai , pentru un poem destul de reuşit după părerea mea de amator. felicitări
RăspundețiȘtergereDupa cum (poate) ai vazut blogul meu are doar 4 poezioare micute..care defapt sunt strofe si care nu au nici un sens.. si pot sa spun cu mana pe inima ca sunt cat se poate de amatoare..imi plac poeziile.. si imi place sa scriu fulgerarile astea scurte . si cateodata imi place pur si simplu mirosul de clor al cearsafurilor si albul crinilor
RăspundețiȘtergereSi iti multumesc pentru follow :*
cu multa placere
RăspundețiȘtergeresi da ! si eu sunt cat se poate de amator , dar e o pasiune si simt ca asa ma pot exprima totodata.
Hm.. la urma urmei ce inseamna sa fii amator? Nu suntem profesionisti , dar avem o predilectie asupra unui subiect..si in sfarsit ..cine hotaraste ca nu esti profesionist?..Consider ca pasiunea in sine e criteriul cel mai important in a determina gradul ..pasiunea si dorinta!
RăspundețiȘtergeree adevărat , pasiunea, dorinţa ... spiritul autocritic pe alături .
RăspundețiȘtergereImi place la nebunie :) Asta in conditiile in care nu sunt adepta poeziilor .
RăspundețiȘtergereMa bucur enorm ca iti place...si mersi :*
RăspundețiȘtergere