Eu nu exist

   Aleargă sau ia-ți bicicleta și pedalează atât de repede încât sa simți aerul cum își plimba degetele prin parul tău sau scoate capul pe geamul unei mașini sau autobuz (deși nu e la fel de sigur) sau pur și simplu ieși afara pe o vreme furtunoasa .   Ce vreau sa spun este : SIMTE!  Poate sunt anormala dar pentru mine vantul are miros de iasomie .  De fiecare data când scot capul pe geamul autobuzului nu inspir altceva decât vânt cu miros de iasomie. Fie iarna, fie vara pentru mine vântul are aceeași aroma de iasomie înflorită din plin , iasomie proaspătă de dimineață , iasomie neîntinată de nici o creatura , iasomie pura.  Simte vântul , aerul și natura! Poate într-o viata anterioara am fost un câine căci sa simt vântul cum călătorește cu mine și prin parul meu e divin  .  Simt ca toate lucrurile sunt lăsate undeva departe și nimic nu ma poate atinge și dansez cu aerul , cu intregul curent . Ajung sa simt aerul ca e pe o ființă . Poate vântul este mai uman decât unele persoane de pe

Dragul meu ,  Odata simplul fapt ca imi erai alături imi năucea toate simțurile si ma simteam otravita . Faptul ca te-am văzut, ca ți-am simțit suflarea pe obrazul meu mi-a amintit blestematele sentimente de care am fugit si pe care încercam sa le îngrop .  Vreau sa scap de amintirea atingerii tale , vreau sa scap de sentimentele pe care mi le-ai invocat din nou și apoi voi fi libera . Da! Îmi e frica sa fiu rănită . Poate îmi e frica de dragoste caci de fiecare data ajuns sa imi simt sufletul sfasiat in bucati , in bucati vitale pe care le pierd usor . Din cauza ta duc o lupta în interiorul meu , o lupta care îmi derutează inima și mintea , care ma înnebunește fiindca ,Doamne, îmi lipsești atât de mult și tu nu realizezi . Nu iti dai seama ca fiecare cuvânt care mi-l adresezi înseamna universul pentru mine. Cum sa te înfrunt când rămân paralizata când te vad .Buzele , mâinile și inima îmi tremura la vederea ta . Urechile îmi vibrează la auzul vocii tale și ochii ma ard c

Locuiesc într-o zona retrasă de zgomotele oraşului agitat . Adesea am regretat dar acum am învăţat să apreciez liniştea naturii şi când spun liniştea mă refer la toate zgomotele naturii : cântecul păsărilor , foşnetul frunzelor sau șuietul vântului . E adevarat că în zona aceasta nu ai la fel de multe posibilităţ i dar deasemenea nu ai la fel de multe tentaţii. Am învăţat că e atât de frumos să vezi lucrurile pe care în trecut le ignorai . O persoană care trăieşte în inima oraşului odată m-a întrebat: " Tu ce faci să te distrezi , să te simţi bine? Unde stai tu , nu văd să ai prea multe activităţi .Nu te plictiseşti?" şi am rămas fără cuvinte surprinsă că nu simţeam nici o clipă resentiment faţă de zona aceasta căci este locul copilăriei mele fără de care nu aş mai fi persoana care sunt astăzi . La început nu ştiam ce să răspund . Am rămas prinsă în gândurile mele şi apoi s-a revărsat o avalanşa de amintiri şi am răspuns : " Cât timp acorzi unei frunze care cade dintr-un

A fost o perioada proasta! Ultima mea postare a fost in 2011 cand mi-am inchis contul de pe Blogger si mi-am sters toate blogurile si postarile. Poate au fost unii care au regretat sau poate ca nu. Nu am de unde sti. Poate unii s-au intrebat "de ce?". Postul acesta e o justificare. Primul meu post a fost scris din inima chiar daca era pueril si imperfect si un critic l-ar fi zdrobit dintr-o clipire dar era al meu si era din suflet. Incepusem sa ador sa scriu lucruri la care oamenii deobicei nu se gandesc . Trecuse un an si a aparut COMPETITIA. Uitasem ce inseamna sa scrii din placere . Am inceput sa scriu pentru a ajunge prima. Am ajuns sa scriu pentru a intrece alti bloggeri siam ajuns sa scriu fals.Scriam de nevoie numai scriam din placere si am realizat asta tarziu.Astfel am oprit totul.Am facut o pauza de un an.Un an benefic pentru mine deoarece am avut sansa sa ma regasesc , sa ma adun si sa incep sa ma maturizez. Acum incerc sa revin in lumea in care mi-am gasit initial