Eu nu exist

Dragul Meu... Încă aud pulsația sângelui în vene . Nu am murit .Sunt vie , sunt conștientă ca rănile se aprofundează în interiorul inimii mele . Te-am urat în fiecare clipa în care acordai mai multă dragostea străinilor decât mie cea care avea nevoie de tine ca de apa. Te-am urat  în fiecare secundă în care tu îmi întorceai spatele când aveam cea mai mare nevoie de tine . Vroiam sa îmi fii alături , sa mă consolezi de blestemele aruncate asupra mea . Speram ca tu sa fii cel ce mă poate trezi din somnul blestemat  în care m-a aruncat dezamăgirea . Ajungeam sa te venerez  în speranța ca tu o sa îmi fii salvarea din mâinile ucigașe ale suferinței . Mi-am pus toata încrederea în mâinile unui străin . Nu m-am chinuit sa te cunosc , simțeam ca tu ...

In intunericul serii Umbrele ma cuprindeau Ma scufundau in negrul marii Odata cu oamenii ce mureau . Ma lasau fara aer Si simteam ca mor Dar stiam ca nu pot Caci mai aveam un singur dor. Aveam dorul serii Care adesea venea Aveam dorul marii Care ma invelea Aveam dorul strazii Pe care am crescut Aveam dorul soarelui Pe care l-am vazut Aveam dorul scenei Pe care am jucat Aveam dor de duca Si de sfarsit amar....

Dragul Meu , Oh!..Mi-a făcut plăcere sa vad cum te zbați sub ochii mei , sa vad cum suferi și cum cerșești iubire . Te-am văzut învins , te-am văzut în starea cea mai detestabilă și am văzut cat de hidos poți fi  , dar chiar și asa numai pot simți nimic .Nu îmi mai aud bătăile inimii , nu îmi mai simt pulsul sângelui  și numai vad nimic altceva decât umbre care își întorc privirea înveninata spre o persoana secătuită de sentimente. Ti-am văzut slăbiciunile , ți-am văzut privirea pierdută și m-am bucurat deoarece cunoașteam acea privire .Era acea privirea care datea de gol un corp pustiit . Era acea privire pe care tu o urai atît de mult . Ai devenit ceea ce urai .  Am suferit prea mult . Am simțit ...