Eu nu exist

dacă eu aș fi fost în papucii tăi , aș fi oprit lumea în loc și aș fi pus pauză timpului. M-aș fi desprins de carne doar să fiu acolo pentru tine. dacă  eu aș fi fost în papucii tăi, nu ceream motive pentru care ochii mei î ndrăznesc să caute ochii tăi. dacă eu aș fi fost în papucii tăi aș fi fost acolo. dar eu nu mai am loc.

daca eu as fi fost in papucii tai , as fi oprit lumea in loc si as fi pus pauza la timp si m-as fi desprins de carne doar sa fiu acolo pentru tine. daca eu as fi fost in papucii tai, nu ceream motive pentru ca ochii mei indraznesc sa caute ochii tai. daca eu as fi fost in papucii tai as fi fost acolo. dar eu nu mai am loc in papucii tai.

daca am povesti despre noi ce final am pune? Eu te vad. Tu inca iti faci control oftalmologic. Eu te aud Tu inca esti la ORL. Eu te simt Tu esti programat  la neurolog. sa nu simti, sa nu vezi, sa nu auzi amani diagnosticul... ma vezi? ma auzi? ma simti?

ti-ai lasat amprenta in emotii statute la cald pana au facut gramezi de viermi pe care i-am maturat la corbi

ne-am facut un obicei din a depana amintiri de ieri poate pentru ca nu a mai ramas  altceva  de spus decat lucruri  ce nu au fost  spuse atunci -iertare-

Mi-ai spus să-ți spun  dar nu puteam să pot..  <<Vorbește-mi în culori >> -ai spus- Și ți-am desenat hărți  în culori aprinse, Poate prea aprinse  căci ți-am ars  corneea  și nu mai m-ai putut  auzi.  Ți-am desenat  manual de utilizare,  în caz de pericol, dar erai  discromatopsic.

Pământul iese-n față, peste asfaltul biruit. <<Copilul nimănui>> Cu un ceas înaintea zorilor sluji țara, până când îi muri și iar îi învie în zvâcniri de invidie, trupul și sufletul mereu ciuruite.. Acele reci mâini sângerânde, ale acestui <<cineva>> îmbătrânesc în concesii...

în tine eu în mine tu. Dacă tu ai fi aici eu, Aș culege zâmbete tâmpe, care cad la prima briză de toamnă, de pe fețele oamenilor... Le pun în saci, să am de rezervă pentru zile negre sau pentru la iarnă.. căci noi doi vom fi doi noi. dar, vom avea provizii..

Mătur străzile în lung și-n lat, cu paşii mici ce-i târșâi cu lene pe ciment. Mătur de pe stradă voci, și le arunc peste gard în curţile oamenilor. Poate doar așa, nu se vor mai simţi triste și singure. Oamenii au plecat. Casele devin părăsite. vezi câte un aragaz aruncat în curte Poate, doar poate Și-or coace găinile O viață..

ia spune-mi, pisi. dacă mi-aș cumpăra un radio al sufletului tău, când aș schimba frecvența, aș auzi zgomot static sau aș prinde posturi străine? Sau frecvența ta e pe aceeași undă cu a mea?!

Ne frângeam sufletele Așa cum, copii fiind, Spărgeam nuci Cu mâinile goale. Ne pătam și ne răneam până în carne.

îmi zgârii ochii pentru că mă dor de dorul ochilor tăi, uitându-se cu drag într-ai mei și îmi mușc buzele pentru că mă dor de dorul buzelor tale, cerându-le cu râvnire pe ale mele. îmi mănânc mâinile pentru că mă dor de dorul mânilor tale, care nu o să le mai țină niciodată pe ale mele și imi frâng degetele pentru că mă dor de dorul degetelor tale care nu o să le mai simtă niciodată pe ale mele. îmi distrug sufletul pentru că mă doare de dorul tău

dansam în cercuri infernale,  în speranța că lumea se rotește în jurul nostru. eram pierduți în brațele acelor de ceasornic pentru că timpul răsuna  peste tot. eram aceeași noi doi, într-un cerc vicios...

În lumea păsărilor, tu și eu am fost sortiți să zburăm pierduți și să ne ardem aripile de cer. În lumea oamenilor, noi doi nu ne vom cunoaște dar ne vom arde tălpile pe lut încins. Ne vom întâlni în al șaptelea cerc Păcatul nostru va fi că nu ne-am cunoscut la timp...

hai sa ne instrainam intr-o lume de straini si ne ignoram intr-o lume a ignorantei Hai sa fim perfizi intr-o lume perfida si sa fim actori intr-o lume plastica Sau hai sa ne prefacem ca ne cunoastem si ca traim si ca putem sa fim oameni