Eu nu exist

Dragul meu... Am evitat sa iti scriu mult timp . Prefer sa te stiu undeva departe , unde scrisorile mele , pe care le scriu in vag , nu te vor ajunge . Te intalnesc noaptea in gand si dansam in constelatii . Suntem fiinte supreme  , fiinte mai presus de intelegere . Suntem un punct infim intr-un orizont rosu impregnat in sangele tuturor melancoliilor de suflete ratacite. Suntem pierduti pe pamant , suntem rataciti unul de altul si eu insumi sunt prinsa intr-un labirint de spirite astrale . Suntem pe acelasi pamant constienti de existenta celuilalt . Te zaresc din umbra nucului imbatranit de stele . Ma cufund in umbre si devin una cu ele . Iti urmaresc miscarile greoi ale trupului impovarat de pacatele supreme. ...si stau si te astept in umbra nucului batran lasand monstrii sa creasca treptat . Cresc si se ridica la inaltimea nucului invaluidu-l intr-un cavou de cosmar in care suntem prinsi si noi Te vad si ma vezi si in acelasi timp suntem transparenti . Suntem singuri pe paman

Vino cu mine să ne îmbătăm  cu anticariate pline cu cărţi prăfuite şi înjosite de amprentele oamenilor . Vino cu mine să ne pierdem în labirinturile din crăpăturile străzilor uzate de tălpile oamenilor. Vino cu mine să ne plimbăm într-un taxi îmbâcsit  cu miros de fum de ţigară aruncată pe podea  din gurile oamenilor. Vino cu mine să ne aruncăm  în marea de oi pierdute pe trecerea de pieton ,  proaspăt vopsită  de mâinile oamenilor. Vino cu mine să rătăcim  printre galaxii de pietre pierdute din braţele oamenilor. Sau mă laşi singură?