Treceți la conținutul principal

Amintirea

Dragul Meu...

Încă aud pulsația sângelui în vene . Nu am murit .Sunt vie , sunt conștientă ca rănile se aprofundează în interiorul inimii mele .
Te-am urat în fiecare clipa în care acordai mai multă dragostea străinilor decât mie cea care avea nevoie de tine ca de apa. Te-am urat  în fiecare secundă în care tu îmi întorceai spatele când aveam cea mai mare nevoie de tine .
Vroiam sa îmi fii alături , sa mă consolezi de blestemele aruncate asupra mea . Speram ca tu sa fii cel ce mă poate trezi din somnul blestemat  în care m-a aruncat dezamăgirea . Ajungeam sa te venerez  în speranța ca tu o sa îmi fii salvarea din mâinile ucigașe ale suferinței . Mi-am pus toata încrederea în mâinile unui străin .
Nu m-am chinuit sa te cunosc , simțeam ca tu ești acel ce mă va dezleaga din cătuşele încinse de lacrimi de durere. Eram sigură ! Dar...
Intotdeauna a existat un "dar" pe care nu l-am putut explica . Eram sigură ca tu eşti acel CINEVA dar  .. o nesiguranta  întotdeauna îmi întunecă moralitatea.
Nu aveam de unde ști ca tu .. tu îmi vei aduce mai mult venin în sânge , ca tu vei fi mirajul unei zile caniculare de vară .
În fiecare zi murea o părticica din mine  și eu mă scufundam tot mai adânc în întunericul neatului. Degetele îmi îngheață pe coala de hârtie nu mai pot sa scriu . Lacrimile numai pot sa îmi ardă obrajii și m-am plictisit sa aştept . Urăsc sa aştept  și sa ajung în braţele  dezamăgirii .
 Am ajuns sa îmi pierd încrederea în propriile mele forţe. Avertismentele mă lasă indiferenta . Mă  lasă rece fiecare cuvânt șoptit în vânt .
Exist dar nu exist .
Mă simt ca un robot programat pentru unele sarcini . Sufletul meu a fost distrus de tine și corpul mi-a rămas doar un lăcaș pentru demonii interiori . Sunt martoră la suferința cărui mă supun dar nu îmi pot controla propriul trup . Nu pot opri acest cerc vicios al uitarii .
Totul începe iar si iar . Pur si simplu  numai suport . Am nevoie de calmul de odinioară , am nevoie de acele zile în care eram indiferenta , în care nu cunoșteam lumea , suferința , durerea . Eram atât de cuprinsa în braţele fericirii  încât nu realizam umbrele ce mă  înconjurau . aşteptau ..Vulnerabilitatea.
Tu mi-ai adus pieirea . Mă simt îngrădită ca și cum nu mai am nici un mod în care sa mă exprim . Simt ca numai pot sa-ți scriu , și dacă nu mai pot sa iți scriu .. totul va lua sfârșit . Nu vreau sa se termine . vreau sa lupt . îmi rezerv acest drept . Sa lupt , sa înțeleg , sa te înțeleg pe tine , sa înțeleg cu ce am greșit . Am dreptul la cunoaștere .
Urmez idealuri iluzorii . Știu . Soarta mea atârnă de un fir de ața . Te vreau aici . Nu mă pot ascunde . Sunt într-un război continuu cu mine însumi .
Când speranța mă părăsește amintirile rămân  . Vreau sa găsesc...acel ceva . Pentru acel ceva as merge prin vânt și foc , prin apa și  pământ .
Regret ca te-am cunoscut . Aceste regrete sunt ca niște săgeți otrăvite în inima mea. De ce? De ce trebuie sa îngenunchez în fata ta când tot ce a mai rămas sunt doar amintirile? . În fiecare secundă mă înec în defectele mele , în fiecare secundă mă înec în regrete pana cînd  eșecurile mele îmi devorează inima,. Tu mi-ai fost otrava care mi-a înveninat inima și m-a distrus din interior...

Adio .. Dragul meu...

Comentarii

  1. @Florea Mihai Ionut

    Mersi :* !

    O persoana isi poate crea mai multe lumi in care poate alege ceea ce doreste sa fie.
    Eu deja am doua lumi ... pentru ca nu imi place sa le amestec..

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Geez ! Just pick an animal !!!!

Dacă as avea de ales și sa fiu alta ființă ce as alege? Nu cred ca as fi vre-un animal sălbatic .Deh aste trebuie sa se descurce singure și eu sunt genul de persoana care distruge un oraș dacă sunt lăsată singura. Therefore....Nu cred ca as fi un câine. Câinii sunt trădători . Le spui câteva vorbe dulci , le dai un os și ai devenit stăpânul lor. Cam ca unele persoane de sex masculin. Nu cred ca as fi o pisica . As prefera sa îmi țin coada pe lângă corp și sa nu zboare trasa de capriciile unui puștan de 3 ani sau alte nenorociri . Nu cred ca as fi o pasăre domestica. Păsările  sunt proaste și le decapitezi prea ușor și slava Domnului îmi place unde îmi e capul . Nu cred ca as fi o oaie . Oile emana mirosuri  și sunt brutalizate de ciobani  și deasemenea te poți alege decapitată din tânăra pruncie mai ales în perioada Pastelui. Nu cred ca as fi ceva scârbos  pentru ca e scârbos nu cred ca e nevoie sa dau exemple.. M-am întrebat întotdeauna dacă ființele scârboase realizează ca sunt Yucky

Spune-mi . Tu cum vezi lumea?

Locuiesc într-o zona retrasă de zgomotele oraşului agitat . Adesea am regretat dar acum am învăţat să apreciez liniştea naturii şi când spun liniştea mă refer la toate zgomotele naturii : cântecul păsărilor , foşnetul frunzelor sau șuietul vântului . E adevarat că în zona aceasta nu ai la fel de multe posibilităţ i dar deasemenea nu ai la fel de multe tentaţii. Am învăţat că e atât de frumos să vezi lucrurile pe care în trecut le ignorai . O persoană care trăieşte în inima oraşului odată m-a întrebat: " Tu ce faci să te distrezi , să te simţi bine? Unde stai tu , nu văd să ai prea multe activităţi .Nu te plictiseşti?" şi am rămas fără cuvinte surprinsă că nu simţeam nici o clipă resentiment faţă de zona aceasta căci este locul copilăriei mele fără de care nu aş mai fi persoana care sunt astăzi . La început nu ştiam ce să răspund . Am rămas prinsă în gândurile mele şi apoi s-a revărsat o avalanşa de amintiri şi am răspuns : " Cât timp acorzi unei frunze care cade dintr-un

Adio !

Dragul meu , Îmi vei lipsi ! Îmi vor lipsi momentele dulci în care ai fost alături de mine , în care mai susţinut si în care mai făcut sa mă simt eu ! Si totuşi nimic nu va mai fi la fel , nici acum nici peste 100 de ani . Niciodată nu vei ştii ce ar fi trebuit sa-ti spun . Nu am vrut sa recunosc si poate ca ar fi trebuit ! Nu vreau sa încetez sa sper , vreau sa cred ca nu vei pleca , nu mă vei părăsi , vei fi lînga mine si nu ne va pasa de nimic altceva decît de faptul ca tu si eu suntem aici si acum ! Poate ne vom revedea poate ca da , dar nu va mai fi la fel , nu vei şti ce am simţit, nu vei şti ce am gîndit, vei şti doar ca mă cunoşti, ca mai văzut ... Doar atît ! 1 minut pierdut Nu vei mai şti sentimentele pe care le am trăit împreuna , nu vei mai şti nimic din ceea ce ne trebuia ! Aberez ! Tu nu exişti! Dar ce conteaza ! Eu îţi scriu ! Ca sa ştii ! Exişti în lumea mea si atît . Adio !