vineri, 25 martie 2011

Slabiciunea

Dragul Meu ,

Oh!..Mi-a făcut plăcere sa vad cum te zbați sub ochii mei , sa vad cum suferi și cum cerșești iubire . Te-am văzut învins , te-am văzut în starea cea mai detestabilă și am văzut cat de hidos poți fi  , dar chiar și asa numai pot simți nimic .Nu îmi mai aud bătăile inimii , nu îmi mai simt pulsul sângelui  și numai vad nimic altceva decât umbre care își întorc privirea înveninata spre o persoana secătuită de sentimente.
Ti-am văzut slăbiciunile , ți-am văzut privirea pierdută și m-am bucurat deoarece cunoașteam acea privire .Era acea privirea care datea de gol un corp pustiit . Era acea privire pe care tu o urai atît de mult . Ai devenit ceea ce urai .
 Am suferit prea mult . Am simțit cum toți mi-au întors spatele . Am simțit cum întunericul din împrejurul meu era tot mai dens pana  când nu am mai putut vedea decât umbre asemeni mie . Bântuiau coridoarele eterne ale timpului fără sa poată privi  în urma . Trebuiau sa renunțe la tot căci nimic nu le aparținea . Trebuiau sa fie martori la iubirea din împrejurul lor și sa râvnească la sentimentele pierdute . Trebuiau sa își plângă de milă  căci  nimeni nu le observa prezenta într-o lume ignoranta . Toți treceau pe lângă ele și toți le împingeau în puțul disperării .
Am trăit totul , am văzut totul si  știam ca era rândul tău .
Ti-a căzut masca de fier pe care o purtai de decenii . Focul iadului  topește orice . Ai devenit un monstru care vânează umbrele . Le devorezi  în speranța ca una din ele iți poarta sufletul .
 Ești hidos . Ești mizerabil . Ești demn de milă . Ai dat frîu liber nebuniei din jur , i-ai permis sa te domine  și sa te devoreze din interior .
Nu iți voi permite sa mă prinzi . Nu iți voi permite sa mă domini din nou . Nu iți voi înapoia sufletul .Vreau sa te vad suferind și implorând cruțare , vreau sa te vad umilit în disperare și dispreț , vreau sa te știu înfrânt de  durere și nebunie .
Vreau sa simți tot ce am simțit eu .
Cine sunt?
Sunt o ființă la limita dintre viu și neviu . Corpul e viu dar suflet e demult mort , îngropat în cimitirul de suflete , devorat de viermi și contopit cu pământul . Sunt un virus . Sunt o persoana care nu are un loc pe Pamant.
Torturata și ucisa de nenumărate ori tot ce pot face e sa renasc și sa numai cad în capcana vicioasa a iubirii . Nu voi mai iubi , nu voi mai trai în cercul durerii și voi părăsi lumea umbrelor moarte și voi veni într-o alta lume în care sentimentele nu exista .
Am învățat ca iubirea doare , am învățat ca e o tortura , am învățat atât de multe de la tine și iți mulțumesc . Acum e rândul tău sa aplici tot ceea ce m-ai învățat..

Noi nu existam
Dar eu tot iți scriu ...

Adio...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu