Eu nu exist

Vreau sa iubesc atât de mult încât sa simt ca înnebunesc. Vreau sa iubesc atat de mult incat sa dansez singura si sa cant ca o descreierata melodii ce ma fac sa visez .  Vrea sa iubesc atat de mult incat sa stau treaza pana la 4 dimineata gandindu-ma la tine si intrebandu-ma daca tu te gandesti la mine .  Vreau sa iubesc atat de mult incat sa ies in ploaie si sa tip cat ma tin plamanii .. Vreau sa iubesc atat de mult incat sa fac inconjurul lumii.  Vreau sa iubesc atat de mult incat sa zambesc la luna , la soare , la stele , la pisica si catel .  Vreau sa iubesc atat de mult incat sa rad non-stop . Vreau sa iubesc atat de mult incat sa tremur cand te zaresc .  Vreau sa iubesc atat de mult incat caldura imbratisarii tale sa poata sa topeasca si Polul Nord.  Vreau sa iubesc si sa imi simt spiritul adolescentin prinzand viata .  Vreau sa iubesc atat de mult incat sa fug , sa plang , sa tip sa rad ca un copil idiot . Iubirea e esentiala...Intelegi?

Everyday I see love surrounding me but I just turn around and say: "Fuck you all! I'll just stay with my Teddybear ."

      Frate ! Sunt mititele , mititele si cara toate chestiile alea mult mai mari decat ele . Oare nu simt cat e de greu? Eu nu pricep o chestie : atunci cand arunci o furnica  (vorba vine " arunci .."), cand sufli o furnica de la o inaltime de _ se zdrobeste de pamant sau cade in picioare ca pisica? Am o vaga impresie ca vor cadea in picioare , concluzia e  : furnicile sunt un fel de pisici in  miniatura (desi nu seamana) Totusi furnicile sunt mult mai dinamice , desi o furnica nu ar putea sa prinda un soarece (dar o colonie DA ) si cred ca ar consuma mai putina mancare si nu ar trebui sa investesti atata timp ca apoi ea sa umble in vecini  .. Oare furnicile sunt fidele? Eu as vrea sa dresez furnici .. desi nu cred ca o sa reusesc. Banuiesc ca o furnica e mai inteligenta decat o pisica.. (scuze iubitorilor de pisici.) Mie una imi e mila de furnici . Ele numai au vacanta.. Vara muncesc de zor , iarna la fel . As vrea sa vad o furnica la plaja , la bronzat . la munte .. (o fur

"-Daca pamantul ar avea trei poli , pe al treilea as vrea sa-l descopar eu , spuse Baltazar . -Cauta-l ; sunt sigura ca ai sa-l gasesti . Cred ca pamantul are multi poli . Ea tresari . -Dar noi unde suntem? Ce mare e in fata? -Inca n-are nume. -In ce tara traim? Pe ce continent ? -Inca nu sunt in geografie . - Ce limba vorbim ? - O limba a noastra , nascocita de  noi . Parul tau miroasa a ozon . In toate limbile se spune la fel ."                                                                                                      (Al treilea pol al Pamantului de Radu Tudoran) La Revedere!  Ma intorc!!

Oh, Brother River Join in our pray.. Oh, Mother Nature , Let our song began 'cause our shadow is dancing Together with the river's son Let the water's spirit flow into our veins, Let the Mother Nature come into our soul Let the Brother River dance within our lanes, Let Us be whole.. Oh , Brother River , with your wild spirit Help the creatures of earth begin a war in time Don't let us starve or die of thirst 'cause our dance will be one Our souls will run free And we will win your mercy Oh , River with your strength protect our defenseless shadows.. La revedere! Ma intorc..

Serile calzi de vara se simt deja si eu nu ma pot abtine decat sa devin melancolica.  Cu geamul deschis catre o lume schimbata , cu o ceasca mare si colorata de ceai indulcit cu prea mult zahar si prea fierbinte pentru aerul de afara si cu Proconsul pe fundal , nu ma pot abtine decat sa visez . Vazand aburii cum se ridica si cum danseaza si se impletesc cu aerul ma cuprinde iarasi sentimentul nostalgiei vinovate dar imi pare bine caci briza inserarii inca intra incetisor in timp ce soarele nu se mai tine pe picioare si stiu ca "soarele" si "luna" sunt subiecte mult prea epuizate . Aleg sa vorbesc despre subiecte epuizate caci ele ma fac sa chicotesc . ..si chicotesc amar cand imi amintesc cat de repede a trecut timpul si cana cu ceai e inca calda. ..si chicotesc amar cand imi amintesc peripetiile din copilarie si imi pare rau ca incep sa cresc. chicotesc amar cand imi amintesc durerile si fericirile copilariei mele dulci chicotesc amar cand imi amintesc prima zi de

Dacă as avea de ales și sa fiu alta ființă ce as alege? Nu cred ca as fi vre-un animal sălbatic .Deh aste trebuie sa se descurce singure și eu sunt genul de persoana care distruge un oraș dacă sunt lăsată singura. Therefore....Nu cred ca as fi un câine. Câinii sunt trădători . Le spui câteva vorbe dulci , le dai un os și ai devenit stăpânul lor. Cam ca unele persoane de sex masculin. Nu cred ca as fi o pisica . As prefera sa îmi țin coada pe lângă corp și sa nu zboare trasa de capriciile unui puștan de 3 ani sau alte nenorociri . Nu cred ca as fi o pasăre domestica. Păsările  sunt proaste și le decapitezi prea ușor și slava Domnului îmi place unde îmi e capul . Nu cred ca as fi o oaie . Oile emana mirosuri  și sunt brutalizate de ciobani  și deasemenea te poți alege decapitată din tânăra pruncie mai ales în perioada Pastelui. Nu cred ca as fi ceva scârbos  pentru ca e scârbos nu cred ca e nevoie sa dau exemple.. M-am întrebat întotdeauna dacă ființele scârboase realizează ca sunt Yucky

Știu ca a trecut mult timp de cand nu am mai postat . Poate din cauza ca nu ma mai simt în stare sa îmi pun gândurile în ordine sau poate ca imi e lene. Nu știu sigur . Știu ca sunt un pic sau mai mult confuza și știu ca totul pare diferit sau e diferit. Străbat aceleași drumuri în fiecare zi și în fiecare zi observ cum peisajul se schimba și mi-e imposibil sa înțeleg dacă privesc lumea cu alți ochi  sau pur și simplu se schimba lumea. Ma schimb eu sau se schimba peisajul? Trec în fiecare zi și ma întreb dacă acel  copac era acolo ieri sau daca acel deal  era acolo anul trecut . Poate uit , poate nu le-am dat importanta pana acum . Sunt indecisa și asta ma împiedica sa avansez dar nu pot sa spun ca regret . Sunt o ființa mica într-o lume mare și probabil simplul fapt ca ma număr printre milioanele de "piese" dintr-un puzzle numit Lume ma împinge spre resemnare . Pur și simplu urmez calea normala a lucrurilor și nu ma împotrivesc . Sunt pasiva știu .Dar tot ce vreau e sa îmi g

Dragul Meu... Încă aud pulsația sângelui în vene . Nu am murit .Sunt vie , sunt conștientă ca rănile se aprofundează în interiorul inimii mele . Te-am urat în fiecare clipa în care acordai mai multă dragostea străinilor decât mie cea care avea nevoie de tine ca de apa. Te-am urat  în fiecare secundă în care tu îmi întorceai spatele când aveam cea mai mare nevoie de tine . Vroiam sa îmi fii alături , sa mă consolezi de blestemele aruncate asupra mea . Speram ca tu sa fii cel ce mă poate trezi din somnul blestemat  în care m-a aruncat dezamăgirea . Ajungeam sa te venerez  în speranța ca tu o sa îmi fii salvarea din mâinile ucigașe ale suferinței . Mi-am pus toata încrederea în mâinile unui străin . Nu m-am chinuit sa te cunosc , simțeam ca tu ești acel ce mă va dezleaga din cătuşele încinse de lacrimi de durere. Eram sigură ! Dar... Intotdeauna a existat un "dar" pe care nu l-am putut explica . Eram sigură ca tu eşti acel CINEVA da r  .. o nesiguranta  întotdeauna îmi înt

In intunericul serii Umbrele ma cuprindeau Ma scufundau in negrul marii Odata cu oamenii ce mureau . Ma lasau fara aer Si simteam ca mor Dar stiam ca nu pot Caci mai aveam un singur dor. Aveam dorul serii Care adesea venea Aveam dorul marii Care ma invelea Aveam dorul strazii Pe care am crescut Aveam dorul soarelui Pe care l-am vazut Aveam dorul scenei Pe care am jucat Aveam dor de duca Si de sfarsit amar....

Dragul Meu , Oh!..Mi-a făcut plăcere sa vad cum te zbați sub ochii mei , sa vad cum suferi și cum cerșești iubire . Te-am văzut învins , te-am văzut în starea cea mai detestabilă și am văzut cat de hidos poți fi  , dar chiar și asa numai pot simți nimic .Nu îmi mai aud bătăile inimii , nu îmi mai simt pulsul sângelui  și numai vad nimic altceva decât umbre care își întorc privirea înveninata spre o persoana secătuită de sentimente. Ti-am văzut slăbiciunile , ți-am văzut privirea pierdută și m-am bucurat deoarece cunoașteam acea privire .Era acea privirea care datea de gol un corp pustiit . Era acea privire pe care tu o urai atît de mult . Ai devenit ceea ce urai .  Am suferit prea mult . Am simțit cum toți mi-au întors spatele . Am simțit cum întunericul din împrejurul meu era tot mai dens pana  când nu am mai putut vedea decât umbre asemeni mie . Bântuiau coridoarele eterne ale timpului fără sa poată privi  în urma . Trebuiau sa renunțe la tot căci nimic nu le aparținea . Trebuiau