Treceți la conținutul principal

Libertatea!

Dragul meu..

Revin la " Dragul meu..". Nu te pot alunga încă din sufletul meu , încă mai am nevoie de tine . Am nevoie de tine pentru a mă cunoaște în totalitate.
Sunt îngrădită ca o pasăre într-o colivie.O pasăre sălbatică care a fost prinsă și pusă într-o cușca de fier departe de liberul cerului , departe de iubirea după care rîvnește .
Mă simt uscată , mă simt singura și mă simt falsă .Simt ca zîmbetele , fericirea pe care o arăt în fiecare zi sunt minciuni , simt ca persoana care am devenit nu mă reprezintă..
De ce?...
  Urăsc să fiu falsă , urăsc falsitatea și totuşi simt cum aproximativ toată lumea e falsă , inclusiv TU .
Te-am acceptat fals , te-am acceptat asa cu erai tu .Nu erai perfect , nu aveam nevoie de perfecţiune. Aveam nevoie de ceva ce putea să mă schimbe . M-ai schimbat , dar nu în persoana după care rîvneam .
Mă pierd în gînduri mult prea des , visez tot timpul si oboseala mă lasă fără grai . Oboseala provocata de tristețe , de tot ceea ce este în sufletul meu .
Tac și înghit !
Nu îmi las frustrările să afecteze pe alții . Îmi accept soarta , mă accept pe mine asa cum sunt . Mă suport ! Momentul final e momentul în care o să explodez , momentul în care masca cade iar totul este dezvăluit.
Mă regăsesc în expresionism ..M-ai știi? Redarea unor stări sufletești . Îmi creez o masca pe care nu mulţi pot să o sfîșie . Tu ai reușit  și nu m-ai putut accepta asa cum eram.
Mi-a părut rău !
"Mîine e o alta zi !"Pentru mine e aceeași zi , aceeași zi trăită Iar și Iar . Pana cînd ?Pana va apărea cineva care să mă accepte . Realizezi? Îmi rămîne doar să sper . Sa sper ca într-o zi acel cineva va deschide colivia si mă va lăsa să îmi deschid aripile spre cer .Sa zbor sper înaltul cerului , să uit de griji , de frustrări de chinuri și tristeți , să las norii să mă iubească , stelele să mă vegheze și fulgerele să mă apere .
Sa știu ca am pe cineva alături de mine.Zilele trec repede , mult prea repede însa secundele mi se par eterne .
Urăsc să știu ca mă citești ca pe o carte deschisa , urăsc ca știu ca îmi citești gîndurile și sufletul .
Resemnarea.E singurul lucru la care pot apela , mă resemnez și trec mai departe dar într-un punct mă împotmolesc în nămol și sunt trasa în străfundurile pămîntului și acolo voi rămîne pana cineva îmi va descoperi sufletul gol si se va întreba dacă toate sufletele de atunci erau asa...
Dezamăgirile se țin în lanț , durerea mă mistuie și nu îmi pot revărsa frustrările decît scriindu-ți . Evoluez! Chiar dacă nu realizez cum .. evoluez într-un fel , evoluez într-o direcție necunoscută .

Vreau să exiști !

Adio !

Comentarii

  1. Ai atins perfectiunea in descrierea sentimentelor.. starilor tare. O sa existe, o sa vezi. Si sper acel "el" sa te merite intr-adevar.:*

    RăspundețiȘtergere
  2. ai descris cu niste sentimente inevitabile....ft frumos )nice:*

    RăspundețiȘtergere
  3. :) ... totdeauna avem pe cineva alaturi. si daca nu e om, e vantul care ne tine de mana precum spunea cineva intr-un blog:) ... si mai presus de toate e Dumnezeu. el e cu noi, desi de multe ori, noi nu suntem cu El

    RăspundețiȘtergere
  4. atâta timp cât cineva te schimbă, e ok. în shcimb, când cineva te schimbă total sau modul de gândire e grav, mai ales dacă nu e ceea ce doreşti. de nu dai ''skip'' şi apoi ''next''?

    RăspundețiȘtergere
  5. ...alege doar lucrurile de care ai nevoie...acum stii mai bine care sunt...

    RăspundețiȘtergere
  6. Chiar se merita sa citesti asemnea articol

    RăspundețiȘtergere
  7. Craciun Fericit!
    Te invit sa citesti :
    http://www.tipimaginar.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  8. Superb ... Mi se pare ciudat sa dau intamplator peste gandurile pe care am senzatia ca imi apartin :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna dragii mei ( e amuzant ca va pot folosi apelativul de "drag" atat de usor)

    Dupa o perioada de timp ( indelunga) recitindu-va comentariile si cuvintele frumoase pe care mi le-ati adresat mi-ati lasat un zambet pe buze si o inima mai usoara. Recunosc ca atunci nu am apreciat îndeajuns sprijinul vostru si sentimentele pe care mi le împărtășeați . Tin sa va spun ca sunteti niste persoane cu adevarat superbe si ca va multumesc din tot sufletul :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Geez ! Just pick an animal !!!!

Dacă as avea de ales și sa fiu alta ființă ce as alege? Nu cred ca as fi vre-un animal sălbatic .Deh aste trebuie sa se descurce singure și eu sunt genul de persoana care distruge un oraș dacă sunt lăsată singura. Therefore....Nu cred ca as fi un câine. Câinii sunt trădători . Le spui câteva vorbe dulci , le dai un os și ai devenit stăpânul lor. Cam ca unele persoane de sex masculin. Nu cred ca as fi o pisica . As prefera sa îmi țin coada pe lângă corp și sa nu zboare trasa de capriciile unui puștan de 3 ani sau alte nenorociri . Nu cred ca as fi o pasăre domestica. Păsările  sunt proaste și le decapitezi prea ușor și slava Domnului îmi place unde îmi e capul . Nu cred ca as fi o oaie . Oile emana mirosuri  și sunt brutalizate de ciobani  și deasemenea te poți alege decapitată din tânăra pruncie mai ales în perioada Pastelui. Nu cred ca as fi ceva scârbos  pentru ca e scârbos nu cred ca e nevoie sa dau exemple.. M-am întrebat întotdeauna dacă ființele scârboase realizează ca sunt Yucky

Spune-mi . Tu cum vezi lumea?

Locuiesc într-o zona retrasă de zgomotele oraşului agitat . Adesea am regretat dar acum am învăţat să apreciez liniştea naturii şi când spun liniştea mă refer la toate zgomotele naturii : cântecul păsărilor , foşnetul frunzelor sau șuietul vântului . E adevarat că în zona aceasta nu ai la fel de multe posibilităţ i dar deasemenea nu ai la fel de multe tentaţii. Am învăţat că e atât de frumos să vezi lucrurile pe care în trecut le ignorai . O persoană care trăieşte în inima oraşului odată m-a întrebat: " Tu ce faci să te distrezi , să te simţi bine? Unde stai tu , nu văd să ai prea multe activităţi .Nu te plictiseşti?" şi am rămas fără cuvinte surprinsă că nu simţeam nici o clipă resentiment faţă de zona aceasta căci este locul copilăriei mele fără de care nu aş mai fi persoana care sunt astăzi . La început nu ştiam ce să răspund . Am rămas prinsă în gândurile mele şi apoi s-a revărsat o avalanşa de amintiri şi am răspuns : " Cât timp acorzi unei frunze care cade dintr-un

Adio !

Dragul meu , Îmi vei lipsi ! Îmi vor lipsi momentele dulci în care ai fost alături de mine , în care mai susţinut si în care mai făcut sa mă simt eu ! Si totuşi nimic nu va mai fi la fel , nici acum nici peste 100 de ani . Niciodată nu vei ştii ce ar fi trebuit sa-ti spun . Nu am vrut sa recunosc si poate ca ar fi trebuit ! Nu vreau sa încetez sa sper , vreau sa cred ca nu vei pleca , nu mă vei părăsi , vei fi lînga mine si nu ne va pasa de nimic altceva decît de faptul ca tu si eu suntem aici si acum ! Poate ne vom revedea poate ca da , dar nu va mai fi la fel , nu vei şti ce am simţit, nu vei şti ce am gîndit, vei şti doar ca mă cunoşti, ca mai văzut ... Doar atît ! 1 minut pierdut Nu vei mai şti sentimentele pe care le am trăit împreuna , nu vei mai şti nimic din ceea ce ne trebuia ! Aberez ! Tu nu exişti! Dar ce conteaza ! Eu îţi scriu ! Ca sa ştii ! Exişti în lumea mea si atît . Adio !