Treceți la conținutul principal

Momente !

Dragul Meu ...


Crezi ca mi-a pasat ca tu poţi mai mult ca mine , ca tu ştii ca eu sunt laşă şi fug pentru ca nu pot să-mi înfrunt temerile ?
 Nu mi-a pasat niciodată ca tu poţi să mă eclipsezi  , ca poţi să-mi faci rău , ca îmi poţi suprima puterea de a lupta .
Da !
Mă laşi fără apărare într-o lume în care răul pândeşte din propria ta umbra şi ce-i cu asta? Crezi ca mă impresionezi? Crezi ca asta mă răneşte ? O să rezist , o să rezist şi am să- ţi demonstrez ca pot mai mult , ca te pot umili . Va fi sfârşitul tău şi voi rade mă voi bucura de suferinţa ta , asa cum tu te-ai bucurat când m-ai ucis .
M-ai ucis cu inima rece şi m-ai lăsat să zac în neştiinţă.
Neiubită , invizibilă şi pustiita !
M-ai lăsat să zac în marea speranţelor frânte . Nu ţi-a fost milă nici măcar un pic de inima mea , de sufletul meu care cândva era pur si inocent , cândva înainte să te cunosc pe tine , înainte să-ţi dăruiesc sufletul meu în schimbul unor vorbe deşarte şi reci de care nu aveam nevoie .
Ti -am dăruit  totul !
Chiar şi cea mai mica fărâmă de putere , totul doar ca să mă vezi , să mă vezi cat de mult mă zbat pentru acele momente în care eram invizibilă dar existam . M-ai lăsat să sufăr !
Nu ţi-am spus-o ! ..
Nu ti-am dat satisfacţia să ştii ca îmi puneai sare pe răni . M-ai lăsat să ard in ura şi furie pana când sufletul meu a devenit cenuşă . O cenuşă aruncată ca un gunoi în deşert !
Dar vei cădea ! Te voi distruge
Am apus asemenea soarelui dar nu am mai răsărit niciodată . Mi-ai blocat luna după care să-mi ghidez răsăritul ! M-ai lăsat să mă pierd într-un labirint al disperărilor , fără ieşire ! M-ai lăsat să umblu pe întuneric , să ma lovesc de toate piedicile pe care mi le puneai , să te caut cu disperare deşi nu aveam nevoie de tine ...

Zâmbesc amar şi ma gândesc !

Tu nu exişti dar tot îţi scriu

Adio!

Comentarii

  1. "El" nu exista, si tu tot ii scrii..

    Acelasi "el" de care toate suntem dependente.
    Acelasi "el".

    Acelasi viciu.
    Al nostru, desigur.

    E bine ca te descarci spunandu-i "lui", tot ceea ce ai refuzat sa pui cuiva la momentul oportun.
    In final, tot noi, ajungem la cuvantul regret.

    Acelasi regret.
    Tot al nostru, desigur.

    :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Da ! EL nu exista in realitate poate niciodată nu va exista .
    Poate ca nu are un corp material , poate e doar o prezenta care ne impune întotdeauna să ne răzbunam pe EL . Un EL pe care adeseori îl iubim sau îl urâm ! O prezenta care se poate afla chiar in tine împingându-te să iţi exprimi sentimente pe care niciodată nu ai fi vrut să fie aflate !
    O prezenta care se poate afla chiar lângă noi şoptindu-ne cuvintele seci pe care le uram ,cuvintele care peste ani se transforma in cele mai mari averi !

    RăspundețiȘtergere
  3. Și totuși îl numești „dragul meu” ... nu-l urî niciodată, nu urî pe nimeni niciodată. ura ăn suflet dărâmă orice zâmbet adevărat

    RăspundețiȘtergere
  4. da ... cred că urăști toate lucrurile care nu ne fac cinste. Dar ura asta e bună atunci când ne face să ne trezim la realitate ... ;;) aceasta e o ură productivă, ținută în frâu. Dar ura față de cel de lângă noi cred că ne ucide sufletul ...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu esti lasa!Doar ca acele dureri pe care ti le-a provocat te-au facut sa te simti asa,sa te simti demoralizata,fara puteri cand de fapt esti foarte curajoasa.Stii...ai nevoie de mult curaj sa le impartasesti celorlalti durerea ta...Asa mi-a zis si mie o persoana draga si,sincer,o cred!

    Imi place cum scrii;;)!Felicitari!te astept si pe la mine daca vrei:D

    RăspundețiȘtergere
  6. si de ce mereu trebuie sa existe un "El"?...
    scrii frumos, felicitari

    RăspundețiȘtergere
  7. multumesc pentru cuvintele placute>:D<
    asa e...ai mare dreptate>:D<
    P.S. imi face placere sa te citesc:*:*
    take care>:D<

    RăspundețiȘtergere
  8. chestia cu "El" depinde de perspectiva fiecaruia.
    si cam trista povestioara dar tare interesanta.Bravo si ma bucur ca iti plac si posariile mele.

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna tuturor celor care au fost draguti sa treaca pe aici ( si va las acest raspuns nestiind daca il veti vedea vreodata)

    Citesc aceste comentarii dupa trei ani si perspectiva mea e schimbata total.Citindu-va realizez ca am avut alaturi niste oameni extraordinar de special care chiar daca nu m-au cunoscut vreodata in viata reala mi-au inteles sufletul tormentat de sentimentul pe care noi il numim "iubire" .

    Va multumesc din suflet pentru ca mi-ati fost alaturi si pentru cuvintele frumoase care m-au motivat sa merg inainte :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Geez ! Just pick an animal !!!!

Dacă as avea de ales și sa fiu alta ființă ce as alege? Nu cred ca as fi vre-un animal sălbatic .Deh aste trebuie sa se descurce singure și eu sunt genul de persoana care distruge un oraș dacă sunt lăsată singura. Therefore....Nu cred ca as fi un câine. Câinii sunt trădători . Le spui câteva vorbe dulci , le dai un os și ai devenit stăpânul lor. Cam ca unele persoane de sex masculin. Nu cred ca as fi o pisica . As prefera sa îmi țin coada pe lângă corp și sa nu zboare trasa de capriciile unui puștan de 3 ani sau alte nenorociri . Nu cred ca as fi o pasăre domestica. Păsările  sunt proaste și le decapitezi prea ușor și slava Domnului îmi place unde îmi e capul . Nu cred ca as fi o oaie . Oile emana mirosuri  și sunt brutalizate de ciobani  și deasemenea te poți alege decapitată din tânăra pruncie mai ales în perioada Pastelui. Nu cred ca as fi ceva scârbos  pentru ca e scârbos nu cred ca e nevoie sa dau exemple.. M-am întrebat întotdeauna dacă ființele scârboase realizează ca sunt Yucky

Spune-mi . Tu cum vezi lumea?

Locuiesc într-o zona retrasă de zgomotele oraşului agitat . Adesea am regretat dar acum am învăţat să apreciez liniştea naturii şi când spun liniştea mă refer la toate zgomotele naturii : cântecul păsărilor , foşnetul frunzelor sau șuietul vântului . E adevarat că în zona aceasta nu ai la fel de multe posibilităţ i dar deasemenea nu ai la fel de multe tentaţii. Am învăţat că e atât de frumos să vezi lucrurile pe care în trecut le ignorai . O persoană care trăieşte în inima oraşului odată m-a întrebat: " Tu ce faci să te distrezi , să te simţi bine? Unde stai tu , nu văd să ai prea multe activităţi .Nu te plictiseşti?" şi am rămas fără cuvinte surprinsă că nu simţeam nici o clipă resentiment faţă de zona aceasta căci este locul copilăriei mele fără de care nu aş mai fi persoana care sunt astăzi . La început nu ştiam ce să răspund . Am rămas prinsă în gândurile mele şi apoi s-a revărsat o avalanşa de amintiri şi am răspuns : " Cât timp acorzi unei frunze care cade dintr-un

Adio !

Dragul meu , Îmi vei lipsi ! Îmi vor lipsi momentele dulci în care ai fost alături de mine , în care mai susţinut si în care mai făcut sa mă simt eu ! Si totuşi nimic nu va mai fi la fel , nici acum nici peste 100 de ani . Niciodată nu vei ştii ce ar fi trebuit sa-ti spun . Nu am vrut sa recunosc si poate ca ar fi trebuit ! Nu vreau sa încetez sa sper , vreau sa cred ca nu vei pleca , nu mă vei părăsi , vei fi lînga mine si nu ne va pasa de nimic altceva decît de faptul ca tu si eu suntem aici si acum ! Poate ne vom revedea poate ca da , dar nu va mai fi la fel , nu vei şti ce am simţit, nu vei şti ce am gîndit, vei şti doar ca mă cunoşti, ca mai văzut ... Doar atît ! 1 minut pierdut Nu vei mai şti sentimentele pe care le am trăit împreuna , nu vei mai şti nimic din ceea ce ne trebuia ! Aberez ! Tu nu exişti! Dar ce conteaza ! Eu îţi scriu ! Ca sa ştii ! Exişti în lumea mea si atît . Adio !