joi, 23 septembrie 2010

Inceputul !

Dragul meu ,

Să îmi încalc propriile mele valori morale e mai rău decît să te urăsc . Nu mai am ce să vad în mine . Intunericul în care mai lăsat să mă scufund imi suprima puterea de lupta . Să mă zbat în smoala și să mă rog să găsesc o raza de lumina în care să fie și speranța unui nou început , a devenit activitatea principala .
Ce să vad ?
Ca domini lumea ? Ca ai adus ura în inimile tuturor  ? Ca toţi se privesc cu o cruzime sfîșietoare .
Fa să înceteze sunetul din mintea mea . Sunetul care nu ma lasa in pace de cand te-am cunoscut.
Numai simt nimic .Plutesc în neştire .Unde mă aflu ?
Aud batai de inima și un sunet terifiant . Durere . Disperare ...
Să  mă întreb din  nou ? Ce am făcut să merit asta? De ce eu ?
Numai are rost , m-am saturat să tot sper ca  a fost o simpla greşeală . Totul a fost să fie .

Moartea? .. ce e moartea?
E doar un proces de reinventare , e un nou început  în care sufletul tău se contopește cu universul se amestecă cu stelele și este înghiţit de o gaură neagră .
M-am saturat să-mi fie frica de tine . O să îţi demonstrez ca sunt mai puternica decît tine . Te foloseşti de mine în cel mai mîrșav mod și nici nu îţi pasa . Mă tratezi ca pe o ființă neînsemnata . Mă lași să joc pe o scena pustie , să dansez cu fantomele trecutului și să cînt cu umbrele amintirilor .
Să oftez .
Să îmi pierd o fărîmă de umanitate de fiecare data cînd mă gîndesc la tine și la ce am simţit pentru tine , ce nu am vrut să recunosc , ce nu mi-a dat pace zile și nopţi  , ce ma bîntuit pană în cele mai întunecate colţuri ale sufletului meu . Mi-ai invadat inima si mintea 
 Vreau să te urăsc  , vreau să te ignor și să pretind ca nu te-am cunoscut vreodată  .
Umilința pe care m-ai făcut să o simt nu am să o uit niciodată . M-ai făcut să cred ca faptul ca te iubeam era un păcat . Doream inocenţă și sinceritate . Mi-ai dat opusul .
Nu aveam nevoie de foc . Nu vroiam să ard în disperare .Nu vroiam să sufăr .
Te privesc de la depărtare . E tot ceea ce pot să fac acum : să privesc și să-mi pierd mințile , să bîntui coridoare pustii , să fiu una cu fantomele , să devin o amintire , să joc propriul meu scenariu fără tine în el . 
Cine ești tu defapt? Să plîng?
Meriți tu , și ultimele lacrimi seci care mi-au rămas?
M-am saturat să cad fără a avea puterea de a mă ridica , să cad în gol la nesfîrşit .
Mă înţelegi măcar? Bineînţeles ca nu...
Nu ai simţit niciodată ceea ce simt acum ...să simti cum nişte gheare sunt ascuţite de inima ta ?
Voi deveni o statuie de gheaţă care se va topi încet  , încet pană cînd nimic nu va mai rămîne .
Numai vad nimic în oglinda din fata mea . E doar o umbra . Asta am devenit ... o umbra fără alinare..

Si rad trist și mă gîndesc ...

Tu nu exişti , dar continui să îţi scriu !

Adio!

miercuri, 8 septembrie 2010

Momente !

Dragul Meu ...


Crezi ca mi-a pasat ca tu poţi mai mult ca mine , ca tu ştii ca eu sunt laşă şi fug pentru ca nu pot să-mi înfrunt temerile ?
 Nu mi-a pasat niciodată ca tu poţi să mă eclipsezi  , ca poţi să-mi faci rău , ca îmi poţi suprima puterea de a lupta .
Da !
Mă laşi fără apărare într-o lume în care răul pândeşte din propria ta umbra şi ce-i cu asta? Crezi ca mă impresionezi? Crezi ca asta mă răneşte ? O să rezist , o să rezist şi am să- ţi demonstrez ca pot mai mult , ca te pot umili . Va fi sfârşitul tău şi voi rade mă voi bucura de suferinţa ta , asa cum tu te-ai bucurat când m-ai ucis .
M-ai ucis cu inima rece şi m-ai lăsat să zac în neştiinţă.
Neiubită , invizibilă şi pustiita !
M-ai lăsat să zac în marea speranţelor frânte . Nu ţi-a fost milă nici măcar un pic de inima mea , de sufletul meu care cândva era pur si inocent , cândva înainte să te cunosc pe tine , înainte să-ţi dăruiesc sufletul meu în schimbul unor vorbe deşarte şi reci de care nu aveam nevoie .
Ti -am dăruit  totul !
Chiar şi cea mai mica fărâmă de putere , totul doar ca să mă vezi , să mă vezi cat de mult mă zbat pentru acele momente în care eram invizibilă dar existam . M-ai lăsat să sufăr !
Nu ţi-am spus-o ! ..
Nu ti-am dat satisfacţia să ştii ca îmi puneai sare pe răni . M-ai lăsat să ard in ura şi furie pana când sufletul meu a devenit cenuşă . O cenuşă aruncată ca un gunoi în deşert !
Dar vei cădea ! Te voi distruge
Am apus asemenea soarelui dar nu am mai răsărit niciodată . Mi-ai blocat luna după care să-mi ghidez răsăritul ! M-ai lăsat să mă pierd într-un labirint al disperărilor , fără ieşire ! M-ai lăsat să umblu pe întuneric , să ma lovesc de toate piedicile pe care mi le puneai , să te caut cu disperare deşi nu aveam nevoie de tine ...

Zâmbesc amar şi ma gândesc !

Tu nu exişti dar tot îţi scriu

Adio!

marți, 7 septembrie 2010

Crezi ?

Dragul meu ...

Crezi...

M-am săturat de tine , m-am săturat de consecinţele pe care trebuie să le suport din cauza ta .
M-am săturat să mi se amintească de fiecare dată că tu eşti vina eşecurilor mele . Te-am ales pentru că am vrut nu pentru că am fost nevoită.Încerci să îmi dai viaţa înapoi , dar nu faci decât să mă răneşti  mai mult ,  nu faci decât să-mi înfingi pumnalul în inima .

Îmi zici că nu te merit ?

Ba te merit ! Ne merităm unul pe altul !

Sunt ca şi tine ...o persoană fără suflet care îţi invadează propria lume încercând să o distrugă până nimic nu mai rămâne ! Chiar crezi ca îmi pasa ? Nu îmi mai pasă de tine ! Nu îmi mai pasă de nimic ! Nu vreau să mai aud aceleaşi lucruri repetate la nesfârşit , aceleaşi lucruri care îmi rănesc inima mai fatal decât ai făcut-o tu vreodată !
Nu vreau să ştii ce încă mai simt ! Nu vreau şă ştii cât de urăsc ! Dar poate ar trebui să-ţi spun , poate ar trebui să te fac să suferi şi să  vad cum lumea ta se destramă şi să mă bucur !
De ce? De ce mai făcut să îmi pierd propria mea moralitate? De ce mai făcut să nu mă mai cunosc ? De ce nu îţi pot spune în fata cat te urăsc ?
Mi-ai poluat mintea , m-ai lăsat fără suflare şi fără glas să tip , m-ai lăsat pustiita de un suflet cald . Acum numai sunt nimic , sunt doar o umbra ce bântuie coloanele nesfârşite ale timpului !
Niciodată ! Niciodată nu te voi mai lasă să mă domini , să fii înaintea mea , să îmi iei gloria pentru care muncesc , niciodată nu voi mai accepta un eşec din cauza ta ... Si totuşi ...
Nu vreau să te iert , nu am să pot să te iert vreodată pentru tot ce ai făcut , pentru ceea ce am devenit din cauza ta ..
Mi-ai luat stropul de inocenţă din lacrimile mele ! Sunt seacă ! Sunt seacă de tot ceea ce te-ar putea face om ! Te-am urat ! Si încă te urăsc ...

Ce mă amuza? E faptul ca zâmbesc trist şi mă gândesc..

Tu nu exişti şi tot îţi scriu !


Adio !

duminică, 5 septembrie 2010

Schimbarea!

Dragul meu ,




Numai cred , am incetat să cred ca te poţi schimba , am incetat să sper de tot .

Dar îmi doresc să fii altfel!

E rău?

Dar vreau !

Vreau să ştiu ca pot să am încredere in tine , ca pot să te am alături , ca nu trebuie să fug , să fug de lucrile de care ma tem !

Vreau , vreau să numai fie la fel ,Vreau să te vad alături de mine

De când ai plecat am simţit ca nimic nu va mai fi la fel !

Mi-e dor de momentele pe care le-am petrecut împreuna , Mi-e dor de tine

Dar nu ma crezi

Vreau să te schimbi pentru mine , pentru tine , pentru noi

De ce ?

De ce numai eşti la fel , cum erai la început , Al meu pentru totdeauna !

Vroiam să ma vezi dar nu reuşeam să te fac să vezi lumea pe care o cream pentru tine , lumea pe care ma chinuiam să o susţin de una singura !
Vroiam să vezi cat de mult ţineam să ştii ca sunt alături de tine chiar dacă nu te schimbi

DAR NU SA PUTUT

AI plecat , am plecat

Numai cred in tine , numai cred in noi

S-a terminat înainte să fi început şi totuşi îmi pare rău ca nu ai dat o şansa la tot ce ar fi putut fi

Nu ştiu de ce >?

De ce ai mai încercat să înţelegi

Ce e amuzant ?

E amuzant ca faptul ca tu nu exişti dar eu îţi scriu

Iţi scriu să ştii !


La revedere ! Ma întorc

Semnat : Anonim

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Adio !

Dragul meu ,

Îmi vei lipsi !

Îmi vor lipsi momentele dulci în care ai fost alături de mine , în care mai susţinut si în care mai făcut sa mă simt eu !

Si totuşi nimic nu va mai fi la fel , nici acum nici peste 100 de ani . Niciodată nu vei ştii ce ar fi trebuit sa-ti spun .

Nu am vrut sa recunosc si poate ca ar fi trebuit !

Nu vreau sa încetez sa sper , vreau sa cred ca nu vei pleca , nu mă vei părăsi , vei fi lînga mine si nu ne va pasa de nimic altceva decît de faptul ca tu si eu suntem aici si acum !

Poate ne vom revedea poate ca da , dar nu va mai fi la fel , nu vei şti ce am simţit, nu vei şti ce am gîndit, vei şti doar ca mă cunoşti, ca mai văzut ...

Doar atît !

1 minut pierdut

Nu vei mai şti sentimentele pe care le am trăit împreuna , nu vei mai şti nimic din ceea ce ne trebuia!

Aberez!

Tu nu exişti!

Dar ce conteaza ! Eu îţi scriu ! Ca sa ştii !

Exişti în lumea mea si atît .

Adio !

Semnat: